Impresionant și deprimant reportajul de la România, te iubesc, de duminica trecută! În grupajul intitulat „România, țara risipei”, am putut vedea tot felul de construcții aberante, făcute din bani publici, în sate altfel cu ulițele desfundate și fără canalizare. 
Exemplele erau de pe tot cuprinsul țării, ceea ce dădea o imagine de ansamblu a absurdului românesc. De exemplu, un loc de joacă pentru copiii din Vâlcele, județul Călărași, construit în plin cîmp, la vreo doi kilometri de marginea satului. Sau un alt parc, din comuna ieșeană Balș, cu panouri solare, fîntînă arteziană și băncuțe, folosit însă numai de rațele satului, pentru că e veșnic inundat. Sau o piscină, într-un sat pe ulițele căruia înoți în bălți adînci și în noroaie. Sau cazul satului Prăjești, din județul Bacău, unde a fost construit un sediu de primărie cu acoperiș de sticlă – inspirat de piramida de la Luvru, după cum se lăuda însuși primarul. Plus un muzeu, unde edilul îi prezenta reporterului, dreot exponate, „purcei malformați, cu două capuri, și – cel mai important – avem aici embrionul uman.” Sau impozantul sediu al primăriei din comuna Laloșu, județul Vâlcea, în fața căruia a fost construit și un mausoleu „dedicat eroilor comunei”. Printre acești eroi: Adrian Mititelu, Mitică Dragomir, Mugur Isărescu și, pe primul loc, primarul comunei. „E și el erou, că a mîncat la bani de l-a găsit dracii!” comenta un localnic. În aceeași comună, un stadion în pantă, dar care are avantajul că meciul poate fi urmărit din primărie. Un alt stadion în pantă, în comuna Finiș, din județul Bihor. În satul Seaca, județul Vâlcea – un imens centru de conferințe, al doilea ca mărime pe țară, după Romexpo. Desigur, nu s-a ținut nici o conferință acolo. Sau piste pentru bicicliști, lîngă ulițe neasfaltate.
Dincolo de acest spectacol de teatru absurd autohton, excelent ilustrat, reportajul se abține să meargă mai departe însă. Ni se vorbește despre costurile umflate ale lucrărilor, despre comisioanele pe care le iau primarii (în timp ce foarte puțini ajung să fie cercetați penal), despre anumite firme care cîștigă licitațiile pentru că au fost „impuse de mai-marii județului”, despre lucrări aberante, aprobate de Ministerul Educației sau de cel al Turismului etc. Şi atît. Nu ni se spune o vorbă despre aranjamentele politice, de la ce partide sînt primarii care au făcut respectivele grozăvii pe bani publici, cine erau „mai-marii județului” sau cei din ministerele care au dat aprobările. Cu o singură excepție – Marian Oprișan, de la USL, care apare scurt, la un moment dat, și spune cîteva cuvinte, în apărarea unui primar protejat. Dar Oprișan e singura pată de culoare în peisajul altfel decolorat politic al reportajului. În realitate, toată povestea este puternic încărcată politic – și în zona aceasta se găsește și cheia. Căci doar nu sîntem atît de naivi să credem că primarii au făcut ce-au făcut de capul lor...
Iată că, dacă unele televiziuni păcătuiesc prin suprapolitizarea demersului lor, PRO TV cade în extrema cealaltă și-și emasculează discursul. Și nu cred că o face din corectitudine politică.