Iai o testea de hîrtie, un condei, o sticluţă cu cerneală. Dacă lucrezi numai ziua, nu-Å£i trebuie nici lampă, nici lumînare, ÅŸi nici tutun, dacă nu fumezi.
Pui hîrtia ÅŸi cerneala pe masă, iai condeiul în mînă, îl moi în călimară potrivit, ca să nu pice ÅŸi să-Å£i facă ursuzlîc, te aÅŸezi frumos pe scaun ÅŸi începi să scrii.
După ce ai scris o foaie, o dai la o parte, ÅŸi te apuci de alta - e bine să scrii foile numai pe o faţă, nu pe amîndouă, fiindcă e mai practic pentru zeÅ£ar - căci desigur lucrarea d-tale e menită să vază lumina.
Scrii ÅŸi scrii pînă osteneÅŸti, ÅŸi pe urmă te opreÅŸti să te odihneÅŸti, ÅŸi pe urmă iar scrii, ÅŸi tot aÅŸa pînă isprăveÅŸti.
Acuma, ce scrii - asta e treaba d-tale. După părerea noastră însă, dacă scrii, fă încailea o lucrare mare ÅŸi lungă - tot e mai lesne decît fleacurile mici ÅŸi uÅŸoare, cînd ai o dată reÅ£eta sigură.
I.L. Caragiale, Opere, vol. 3 (Din periodice)
