Au trecut și sărbătorile în șah și acum e așa, un aer de tristețe. De Crăciun s-au jucat campionatele mondiale de șah rapid și blitz, iar duminică s-a încheiat și turneul de la Wijk aan Zee. E un open în desfășurare în Gibraltar, dar anul acesta parcă nu are strălucirea de altădată. Mă consolez cu gîndul că peste mai puțin de două luni se va juca turneul candidaților, iar mai tîrziu anul acesta va fi și meciul pentru titlul mondial.

Ce ar fi de spus în urma turneului din Olanda? Fabiano Caruana, unul dintre candidații din martie, s-a dezlănțuit în partea a doua a concursului. A cîștigat cu totul șapte partide și a remizat șase, acumulînd la final cu două puncte mai mult decît următorul clasat, campionul mondial Magnus Carlsen (trei victorii, zece remize). La Wijk aan Zee, Caruana parcă ar fi încercat să îl imite pe Carlsen în ce privește determinarea. Era ultima rundă, clasamentul era stabilit, americanul avea asigurate cu 1,5 puncte mai mult decît Carlsen. Cu toții au făcut remize, numai Caruana continua să joace. Și a jucat, a tot presat, cu negrele, pînă l-a îngenuncheat pe nenorocosul său adversar din ultima rundă, rusul Artemiev.

Caruana este, indubitabil, unul dintre favoriții turneului candidaților de la Ekaterinburg, Rusia. I-aș mai credita și pe Ding Liren (China) și Teimour Radjabov (Azerbaidjan), doi jucători cam retrași, de la care te poți aștepta la apariții în forță. Ceilalți calificați sînt Wang Hao (China), Anish Giri (Olanda) și trei ruși, Alexander Grischuk, Ian Nepomniachtchi și Kirill Alekseenko. Uitîndu-mă pe lista de participanți, nu pot să nu observ că se schimbă garda în șah. Sînt nume noi, cele consacrate - Anand, Aronian, Kramnik, Topalov - trecînd ușor-ușor în planul doi.

Curios că un fenomen similar se petrece și în sumo. S-a încheiat tot duminică - accentuîndu-mi senzația de tristețe - și Hatsu Basho, turneul de Anul Nou de la Tokyo. Ambii yokozuna, și Hakuho, și Kakuryu, s-au retras în prima parte a competiției, după ce au suferit cîteva înfrîngeri timpurii. Dar nici cei doi ozeki rămași - următorii în ordinea rangului - nu au făcut o treabă mai bună. Măcar Takakeisho s-a mai străduit, dar pentru Goeido a fost un turneu dezastruos. Pe locul eliberat de „grei” nu au ezitat să intre imediat jucătorii mai tineri sau mai puțin tineri, de ranguri inferioare: Shodai, Asanoyama, Enho, Endo sau Hokutofuji. Turneul a fost cîștigat pînă la urmă, spre uluirea generală, de ultimul plasat în grila de start, maegashira 17 Tokushoryu, cu scorul de 14 - 1. Lucru rar într-o disciplină în care fiecare gest e calculat, după ultima luptă, Tokushoryu - 33 de ani, 188 de kilograme, 1,81 metri înălțime - a izbucnit în plîns. Ultima oară cînd ultimul plasat a reușit să cîștige Cupa Împăratului a fost în anul 2000.

 

Diagrama săptămînii

Soluția diagramei 192 va fi publicată săptămîna viitoare. Soluția diagramei 191 de data trecută: 1. Txg7! Txf6 2. Re5! și negrul nu are unde muta turnul. La 2… Ta(6)f8, urmează 3. Th7+ și 4. Tcg7#.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.

Foto: Luptătorul de sumo Tokushoryu pregătindu-se să ridice Cupa Împăratului, ianuarie 2020. Sursa: Captură video.