nu începe cu un bang
şi nici cu un scîncet

ci înaintea lor o vibraţie, un zumzet mic
o moleculă trezită
stîrnind furtuni în genunchi

nimic minunat nu poate începe altfel.

la capătul fiecărui deget 
fragmente de ochi
zeci de oglinzi întoarse spre lume

apoi un sărut ca o băutură tare aruncă şira spinării în aer.

din cerul meu se vede tot patul:

doi invalizi frumoşi, întinşi sub pături,
tac împletiţi şi nemişcaţi

caută cuvinte care să îi sudeze aşa cum singur trupul i-a apropiat

zîmbesc. respiră

uriaşe plante de apă cresc din aerul expirat şi se înlănţuie deasupra patului