Sînt unii duhovnici care-i sfătuiesc pe enoriași ca, în timpul postului, ”să postească și de televizor”. Adică să facă o pauză, să nu se mai uite la el. Așa cum își purifică organismul renunțînd la alimente de origine animală, să-și purifice și privirea și mintea, ținîndu-se departe de televizor în această perioadă.

Acum, e adevărat, nu toate lucrurile pe care le vezi la TV sînt de frupt. Pe lîngă cărnurile revărsate, ți se mai oferă din cînd în cînd și ceva prescură și agheasmă.
 
Așa cum face, de exemplu, TVR 2, care difuzează săptămîna aceasta o pastilă de 10 minute intitulată ”E vremea Deniilor”. La prima ediție a acestei emisiuni, ieri, am putut vedea un fel de montaj artistic, așa cum știe să facă TVR-ul dintotdeauna. Adică o cîntare bisericească cu filmări pline de simțire, un moment poetic și un cuvînt de înțelepciune.
 
De stilistica momentelor poetice de la TVR, de dinainte de 1989, mi-a amintit o lectură din Evanghelia după Ioan: actorul Constantin Codrescu stătea pe un tron și spunea cuvintele pe un ton adînc, de parcă ar fi recitat din ”Luceafărul”. (În plus, avea și barbă albă, de ziceai că e însuși Demiurgul.) Problema e că Evanghelia se cere citită celorlalți în niște condiții speciale. În timpul slujbei, o citește preotul și nimeni nu stă așezat în momentul acela.
 
Cît despre cuvîntul de învățătură, acesta era rostit de Teodosie Tomitanul. E cel care, pe cînd se numea Teodosie Snagoveanul, obișnuia să umble prin București cu un SUV cu girofar, iar în 2009 a fost cercetat pentru corupție și fals, într-un scandal cu înscrieri frauduloase și diplome de la Facultatea de Teologie. Sfinția Sa este, deci, un exemplu pentru enoriași și un bun învățător totodată.
 
Așa cum un alt exemplu pentru enoriași a fost și armata de 700 de preoți prezenți zilele trecute la prima slujbă a Casei Poporului în variantă bisericească. O demonstrație de fast și de forță a BOR, numai bună pentru perioada aceasta specială de dinaintea Paștelui, de post, reculegere și rugăciune.
 
Îmi amintesc imaginea unui călugăr tînăr, dintr-un excelent documentar difuzat acum cîțiva ani la Realitatea TV și intitulat „Ambasadori fără ţară – Patimile călugărilor români din Athos”. Fratele Gabriel avea o smerenie blîndă și-şi pusese în chilie, deasupra crucii, un bileţel pe care scrisese „Voi răbda!”. Din fericire, există și astfel de oameni ai Bisericii, nu numai episcopi cu girofar și armate de 700 de preoți, ce mărșăluiesc voios pe și întru Victoria Socialismului.