Pentru un cinefil care face diferenţa între un film austriac şi unul german prin felul în care e pusă lumina (glumesc), sau pentru care Clermont Ferrand înseamnă nu doar locul de naştere a lui Pascal, ci şi gazda unuia dintre cele  mai renumite festivaluri de scurtmetraj din lume, BIEFF (Bucharest International Experimental Film Festival) e un prilej excelent de a-şi petrece patru zile pline în sala de cinema.

Exceptînd cele două evenimente cu ştaif, Lupercyclopedia Live Cinema VJ Performance by Peter Greenaway (pentru unii, doar domnul care a declarat că cinemaul a murit odată cu apariţia telecomenzii, pentru alţii, autorul unor capodopere ca The Cook, the Thief, His Wife & Her Lover sau The Draughtsman's Contract) şi proiectia filmului Faust, al lui Alexandr Sokurov (uitaţi de Russian Ark, încercaţi Mother & Son),  festivalul se desfaşoară la cinema Scala în perioada 17-20 noiembrie. Dintre scurtmetrajele văzute, voturile mele se îndreaptă către:

1. Untitled (15’) – inclasificabil, la limita dintre documentar, performance şi fictiune, Untitled e de departe cel mai provocator în privinţa limbajului cinematografic.  Mărturiile unor persoane filmate într-un decor voit fals construiesc o naraţiune fragmentată a cărei credibilitate e dată de modul în care spectatorul acceptă convenţiile unui gen complet hibrid. 


2. Boro in the Box (40’) – dacă există un scurtmetraj care să merite eticheta de bizar, atunci acesta e Boro in the Box. O combinaţie de Jodorowsky, Buñuel şi Quay Brothers, Boro in the Box e un film impecabil vizual, al cărui umor absurd îl face paradoxal mult mai profund decît pare la o primă vizionare.


3. I Hear You Scream (12’) – puteţi să-l catalogaţi drept un poem simplu, în imagini, dar trecerea subtilă de la cautarea unui sens, fie el şi narativ, pînă la o experienţă pur emoţională, ţine de mister.


4. Sundays (14’) – mai multe personaje îşi petrec zilele de duminică în cele mai plictisitoare moduri cu putinţă, astfel încît orice ciudăţenie ajunge la rîndul ei, prin repetiţie, un eveniment banal.


5.  How to Pick Berries (19’) –  dacă vă închipuiţi un film sf cu thailandezi în mlaştinile din Finlanda, culegînd fructe de pădure, atunci aflaţi că acesta s-a făcut deja, şi nu e sf, ci documentar. Unul dintre cele mai bune.


6. The Great Race (7’) – Folosind imagini prelucrate, de arhivă, pentru a construi o poveste fictivă ce are loc în jurul unei curse de cai pe un hipodrom, The Great Race e o splendidă metaforă despre istoria unui secol.


7. You & Me (4’) - Un poem erotic de e.e. cummings capată noi semnificaţii atunci cînd vocea care-l recită e luată drept acompaniament pentru montajul unor secvenţe private. O femeie trece prin faţa camerei de filmat a soţului ei, timp de patru decenii, iar rezultatul e neaşteptat de  emoţionant.

8. Night Fishing (34’) – daca e să-l credem pe Lynch, nu are rost să vedem vreodată un film pe ecranul unui iPhone, dar cu siguranță unii îl pot produce folosind un astfel de device. E cazul lui Park Chan-Wook, regizorul lui Oldboy, autorul acestei extravaganţe vizuale în care graniţa dintre vis şi realitate e inexistentă.


9. The Procrastinators 1 (9’) – ca sa fiu in spiritul filmului, ar trebui sa scriu că nu prea mai am idei, poate ar trebui să-mi fac o cafea, sa caut versurile unei melodii pe net, poate mai bine cobor după o bere pînă îmi vine inspirația…




10. Out ( 35’) -  mai aproape de zona performance-ului decît de cea a cinematografiei clasice, Out e un statement politic curajos, demn de aplaudat.


Notă
:  Nu ratați Cross, cîştigătorul de anul acesta al Palme d’Or-ului pentru scurtmetraj. Nevăzîndu-l, singurul meu argument e următorul: a fost  favoritul lui Michel Gondry şi Corneliu Porumboiu, membri ai juriului la Cannes.


Programul BIEFF 2011 îl găsiţi pe site-ul festivalului

Cristi Luca este critic de film.