Luaţi o fotografie recentă a lui Anand şi uitaţi, dacă ştiţi deja, cîţi ani are. Bun, acum vă întreb eu: cîţi ani are? Păr negru complet, riduri nu prea se văd, parcă nici cearcănele nu se disting în poza asta. Cu toate acestea, în decembrie Anand face 50 de ani. Şi va mai face desigur ceva: victime în rîndul şahiştilor de top, ca acum 10, 20 sau 30 de ani. Anand pare încremenit ca vîrstă şi ca poziţie la vîrful şahului mondial.

Mărturisesc că atunci cînd citesc o ştire despre un turneu de şah, mai întîi mă uit să văd ce a făcut Anand. Ţin cu el încă din 2007, cînd a cîştigat turneul din Mexico City care a reunificat cele două versiuni ale titlurilor mondiale la şah. A fost un concurs care amintea de marele turneu pentru titlul mondial din 1948, cînd Alehin murise şi FIDE organiza pentru prima oară competiţia supremă.

Longevitatea lui Anand asigură o tranziţie către epoca lui Carlsen. Din 2010, norvegianul nu se mai dă dus din capul listei Elo. Doar Kasparov a stat mai mult ca el în pole position. Azi, Carlsen şi-a mai trecut un turneu în palmares, Memorialul Gashimov. Anand e şi el pe podium, cu două victorii şi două înfrîngeri, dintre care una la norvegian. Carlsen traversează iar o perioadă fastă. A reuşit două partide de atac victorios la doi dintre rivalii lui care îl tot trolează la şah, dar şi la propriu, pe reţelele de socializare: Giri şi Karjakin. De obicei, Carlsen joacă mai degrabă poziţional, precum predecesorii Capablanca, Smîslov, Fischer, Karpov. Dar în Azerbaidjan a semănat cu Kasparov. Vorba lui: faţă de acum cinci ani, azi are mai multe arme din care poate alege.

Cam aşa aş împărţi epocile şahului modern. Botvinnik a lansat puternica şcoală sovietică de şah. A recîştigat titlul mondial de două ori, în faţa lui Smîslov şi, la 50 de ani, şi în faţa lui Tal. A urmat apoi epoca lui Fischer, singura epocă despre care se poate spune că a început înainte ca fondatorul ei să devină campion mondial. Nu a fost la fel de lungă precum epoca Botvinnik, e considerată chiar meteorică, şi probabil din acest motiv pare că spre deosebire de toţi ceilalţi campioni, Fischer nu a avut rival în epoca sa. A treia epocă e a lui Kasparov care, cu toate eforturile lui Karpov, a fost liderul incontestabil al anilor ‘90. Iar mai recent, sînt epocile menţionate, a lui Anand şi, în desfăşurare, a lui Carlsen. Carlsen are 28 de ani şi ar putea avea o epocă lungă. Nu domină la fel de categoric ca Fischer la apogeu, dar nici unul dintre adversarii săi de azi nu adună acelaşi număr de calităţi ca el. Să vedem ce va aduce nou ziua de mîine. După cum ştim deja, timpul a început să se scurgă mai repede, şi nu e exclus să ne trezim cu vreun junior supărat, nerăbdător să îşi anunţe propria eră.

Diagrama săptămînii

Soluţia diagramei 150 va fi publicată săptămîna viitoare. Soluţia diagramei 149 de data trecută: 1. Dxe7! Nxe7 2. Nd4+ Nf6 3. Nxf6#.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.

Foto: Viswanathan Anand în timpul Memorialului Gashimov, Shamkir, Azerbaidjan, aprilie 2019. Sursa: shamkirchess.com