Alte fragmente din lumea lui Ilf şi Petrov

(Apărut în Dilema veche, nr. 92, 21-27 oct. 2005)

Prima parte a "Fragmentelor din lumea lui Ilf şi Petrov" o puteţi citi aici

Situaţii de viaţă, apariţii, peisaje: "Undeva sus, se auzi un zgomot de geam spart. Făcînd să se cutremure tot oraşul, trecu un autocamion al organizaţiilor de construire a morilor. Un miliţian fluieră. Viaţa era în plin clocot." "Dinspre strada «Tovarăşul Gubernski» se ivi un nor de fum gros şi violet. Pufnetele se întăriră şi imediat se putu desluşi silueta automobilului Gas nr. 1 al Comitetului executiv judeţean (...). Funcţionarii de la ferestre puseră evenimentul în legătură cu o eventuală reducere de personal." "Ghidul muzeului demasca planurile imperialiste ale Ecaterinei a II-a, în legătură cu pasiunea răposatei împărătese pentru mobila stil Ludovic al XVI-lea." "Un miliţian în uniformă specială şahistă, cu pantaloni în pătrăţele şi nebuni la petliţe." "Topograful din Voronej, rudă cu mikado-ul Japoniei." "Pe strada principală, într-o cotiugă, se transporta o şină lungă, albastră..." "Din beciul unui lăcaş al Domnului, venea un aer rece, cu miros ca de vin acru. Probabil că erau depozitaţi acolo cartofi." "Am cunoscut în provincie un fotograf care pînă şi conservele le deschidea la lumină roşie, de teamă ca altfel să nu se strice." "Pe terenurile lor colectivizate, circulă acum numeroase brigăzi literare, care strîng material pentru poeme agronomice şi cantate despre zarzavat." "A comandat soté de rinichi pentru a sfida pe străini." "Din boabele de soia se pot prepara o sută paisprezece feluri de mîncare gustoase şi hrănitoare." "Tovarăşul Doljnostiuk a fost strivit între cocoaşele unei cămile..." "Muzeul nu cuprindea decît opt piese: un colţ de mamut dăruit tînărului muzeu de oraşul Taşkent, tabloul în ulei Încăierare cu basmacii, două halate de emir, un peştişor de aur într-un acvarium, o vitrină cu lăcuste uscate, o statuetă de porţelan făcută la fabrica Kuzneţov şi, în sfîrşit, macheta obeliscului pe care oraşul intenţiona să-l instaleze în piaţa principală. Pe piedestalul proiectului se afla o coroană mare de tablă, cu panglici."

Rugăciuni şi reflecţii mistice: "Doamne, Dumnezeule, care de fapt nu exişti..." sau "Ştie numai Dumnezeu. Şi întrucît Dumnezeu nu există, nu ştie nimeni."

"Gavriliada" (versuri mobilizatoare): "Gavrilă-n codru se ducea / Şi bambuşi uriaşi tăia / (...) Gavrilă era poştaş/ Şi slujba şi-o făcea-n oraş..." În final, deşi împuşcat mortal de un fascist, el reuşeşte totuşi să ducă scrisorile la destinaţie.

Şapte feluri de a anunţa, după caz, moartea cuiva: "i-a luat Dumnezeu sufletul", "şi-a dat obştescul sfîrşit", "s-a săvîrşit din viaţă", "şi-a sfîrşit zilele", "şi-a încheiat socotelile cu viaţa", "l-a luat dracul", "a crăpat".

Diferenţa dintre milionarul capitalist şi cel sovietic: cel sovietic e clandestin. "S-ar putea să şadă chiar în clipa asta, în această aşa-zisă grădină de vară, la măsuţa de alături şi să bea bere Tip-Top de 40 de copeici ţapul."

Problema-aritmoid, cu caracter educativ: "Avem trei gări: Vorobiovo, Graciovo şi Drozdovo, cu un număr egal de funcţionari fiecare. În gara Drozdovo sînt de şase ori mai puţini comsomolişti decît în celelalte două, luate la un loc; iar în gara Vorobiovo, doisprezece membri de partid mai mult decît în gara Graciovo, unde numărul celor fără de partid e mai mare cu şase decît în primele două. Cîţi funcţionari avem în fiecare gară şi care e, dintre toţi, numărul membrilor de partid şi al comsomoliştilor?"

Conţinutul unei valize de pasager tînăr: "ciorapi de aţă Skeci, două bluze ruseşti, o plasă pentru păr, o pereche de chiloţi, broşura Sarcinile comsomolului la sate şi trei ouă tari strivite. În afară de acestea, se mai află, în mod obligatoriu, într-un colţ, cîteva rufe murdare înfăşurate în ziarul Ekonomiceskaia Jizni ."

Cadouri la diferite solemnităţi şi aniversări: "un model de locomotivă mic cît o pisică sau, dimpotrivă, o daltă care depăşea în dimensiuni un stîlp de telegraf."

În sfîrşit, o scenă de dragoste: "Un tînăr, care întîrziase cu iubita lui la un club muncitoresc, aprindea grăbit harta electrificată a planului cincinal şi-i şoptea amorului său nestins:
- Vezi luminiţa ceea roşie? Acolo va fi uzina de combine din Siberia. Vom pleca acolo. Vrei?
Şi iubita rîdea încetişor, trăgîndu-şi mîna dintr-a lui."

Foto: E. Langman, 1932