Dileme on-line

Recenta premieră a Teatrului Foarte Mic are un titlu - SatisFUCKtion - care sună a teatru independent şi trimite la hitul Rolling Stones (al cărui remix încheie, de altfel, spectacolul, din păcate fără vocea lui Mick Jagger). De fapt, este vorba despre un text al austriacului Thomas Bernhard (titlul original - La ţintă) care conţine temele preferate ale dramaturgului.

Securişti şi insecurişti, cele două "clase" sociale ale României, iată o temă la care chiar merită să cugeţi!

Sorin Ilieșiu umple rețelele electronice cu ample texte de înfierare a subsemnatului, pline de acuzații și insinuări bezmetice. E ceea ce aș numi sindromul „mirelui refuzat”: îndrăgostitul cade în genunchi dinaintea iubitei, o cere de nevastă, iar dacă ea refuză se înfurie și o face tîrfă. În cazul de față, te vezi curtat bălos ani de-a rîndul, ți se spune că ești un reper de o viață, un soi de Bach, Dostoievski sau Klee, după care, ofensat de cîteva puneri la punct provocate de isterical

Meryl Streep pe covorul roșu al Berlinalei a fost o apariție regală, deși în seara proiecției de gală a lui Iron Lady ploua, iar în spatele gardului rămăsese la un moment dat numai o mînă de fani ultradevotați. Cartoanele muiate cu “I inimă Meryl Streep” dădeau o impresie destul de jalnică.

Oamenii adoră poveştile de dragoste, chiar şi atunci cînd susţin contrariul sau cînd preferă varianta lor traumatizantă, dezamăgitoare, cea care confirmă că marea dragoste nu există, sau dacă există, e de scurtă durată şi are un final chinuitor. În general, dragostea se termină. De cele mai multe ori, prost.

Un preview la cea de-a opta ediţie a Festivalului Internaţional de Blues de la Sighişoara.

Alaltăieri mi-am ales filme exclusiv violente. Am început ziua cu Captive, filmul regizorului filipinez Brillante Mendoza, din competiție, cu Isabelle Huppert. O ficțiune bazată pe fapte reale despre un grup de turiști de felurile origini, prinși în Filipine de un grup de fundamentaliști musulmani și ținuți captivi luni de zile pentru recompense în bani.

A 62-a ediție a Berlinalei a început cu o combinație de mondenitate și film de autor și cu o bizarerie. O megavedetă debutează ca autor. Angelina Jolie și-a adus la Berlin primul lungmetraj de ficțiune, In the Land of Blood and Honey, prezentat în secțiunea Berlinale Special.

„Am venit cu tot calabalîcul. În urmă cu paişpe ani, sosisem în Bucureşti cu o gentuţă pe umăr, iar acum aveam cam tot ce-i trebuie unui om în casă. Agoniseala mea, nu de-o viaţă, cum ar spune colegii ziarişti, ci din ultimii cinci-şase ani, cînd am avut un salariu decent şi am făcut şi economii substanţiale tăind tutunul şi alcoolul din lista de plăceri ale vieţii."

Tenisul contemporan este dominat la vîrf de trei mari campioni care-şi revendică, succesiv, supremaţia.

Kate, draga mea, am vrut să-ţi scriu de mult, dar niciodată nu mi s-a părut momentul potrivit. Cu tine, însă, se pare că niciodată nu e prea tîrziu. Cum să încep... Ca orice băiat sensibil am trecut şi eu prin acel moment de maximă depresie amoroasă.

E greu de imaginat că cineva te poate învăţa cum să scrii, în afara unor  reguli (puţine) şi recomandări (mai multe, diferite în funcţie de tipul scriiturii). Ceea ce se întîmplă la Scrie despre Tine e un mix între exerciţii de memorie, jocuri psihologice, exersarea abilităţilor de caracterizare şi detaliere, antrenarea atenţiei şi dezvoltarea comunicării.

În Europa va domni disciplina Merkeliană. Dar criza din zona euro nu se rezolvă cu atît.