mă apucă cîte o tristețe din asta jalnică și-mi vine să am plete să alerg contra vîntului să cad

să fiu călcat în picioare să-mi cînte joan as police woman regina spektor alexandrina hristov și toate pizdele depresive

să-mi fie cot la cot în urma carului să înaintăm cu greu prin glod spre livada cu morminte

apoi să mă trezesc, numaidecît

așa stau în cîrciuma asta slinoasă în mijlocul lor și-mi imaginez toate astea mi-e greață aproape fizic de

sticlele de sticlă de mesele de lemn de becurile chioare de baia cu apa trasă și miros de vomă

și mimez un zîmbet

degeaba

,

citiţi recenzia volumului aici.