degeaba
25 februarie 2012
mă apucă cîte o tristețe din asta jalnică și-mi vine să am plete să alerg contra vîntului să cad
să fiu călcat în picioare să-mi cînte joan as police woman regina spektor alexandrina hristov și toate pizdele depresive
să-mi fie cot la cot în urma carului să înaintăm cu greu prin glod spre livada cu morminte
apoi să mă trezesc, numaidecît
așa stau în cîrciuma asta slinoasă în mijlocul lor și-mi imaginez toate astea mi-e greață aproape fizic de
sticlele de sticlă de mesele de lemn de becurile chioare de baia cu apa trasă și miros de vomă
și mimez un zîmbet
degeaba
,
citiţi recenzia volumului aici.