Gabriel H. DECUBLE
Despre vin. Despre inefabil
Gabriel H. DECUBLEAdevărul este că etichetele de vin spun multe despre orice, dar nimic despre vin. Nu pentru că cei care le compun n-ar fi buni cunoscători în materie, nici pentru că n-ar avea papile educate și un palat rezonant sau pentru că n-ar avea darul descrierii, ci din simplul motiv că vinul cu adevărat bun.
» Citește tot
La ce bun răspunsurile exacte la întrebări mici?
Gabriel H. DECUBLECu toții știm cît de enervant poate fi să pui o întrebare la care să nu ți se răspundă. Se întîmplă mai ales în comunicarea scrisă, cu instituțiile a căror logică de funcționare nu include și transparența, dar se întîmplă și pe viu, în comunicarea imediată: la un ghișeu, într-un birou, în cuplu și, mai ales, în fața legii.
» Citește tot
Auto – autor – autentic
Gabriel H. DECUBLEDe ce strigă Nietzsche în prefaţa la Ecce homo: „Și, mai ales, nu mă confundaţi!“? Pentru că știe că, orice ai face, tot vei fi confundat. Mîntuirea subiectului nu poate fi decît în obiect, adică acolo unde nu mai este el.
» Citește tot
Prosopobiblion
Gabriel H. DECUBLEAş putea să-mi spun la rîndul meu: „Cîndva, voi avea un cont de Facebook“, nefiind, de principiu, defavorabil fenomenului. „Cîndva“ înseamnă, pentru mine, „cînd voi avea timp“. Deocamdată nu am, dar nici nu-i invidiez pe cei care au timp pentru mesaje şi tapaje, înjurături şi pupături, apoftegme şi flegme, indignări şi resemnări.
» Citește tot
Chestie de e-ticket, monşer
Gabriel H. DECUBLEDeşi am crescut odată cu XT-ul, pe vremea cînd cei mai agili programatori ai zilelor noastre abia erau informaţie genetică, am manifestat întotdeauna o anumită reticenţă faţă de automatizare – în măsura în care nu extinde, ci înlocuieşte cu totul funcţia umană. Nu cumpăr cafea, sucuri sau sandvişuri de la automat.
» Citește tot
Sfînta barbarie
Gabriel H. DECUBLEDegeaba îi explic prietenei mele Barbara cît de frumos este numele pe care îl poartă. Că, da, înseamnă întocmai ceea ce spune, adică „străină“, la care se adaugă şi o achiziţie semantică ceva mai recentă, anume: „de o frumuseţe stranie“.
» Citește tot
Înapoi la Jurnalul de la Păltiniş
Gabriel H. DECUBLEJurnalul de la Păltiniş era pe piaţă de aproape doi ani şi iscase, în mediile intelectuale din România, suficiente dezbateri private – cele publice erau confiscate, pe atunci, de aparatul de stat –, încît să aibă deja o rezonanţă masivă la cititori.
» Citește tot
Despre nimic, dincoace de bine şi rău
Gabriel H. DECUBLENimic nu se lasă organizat mai bine decît nimicul – pe policioare, în etui-uri şi casete, în registre, scrinuri, truse, rasteluri, în rafturi de bibliotecă, ba chiar şi în cărţi –, pe cînd lucrurile cu adevărat importante aproape că nu-şi găsesc locul, fiind tendenţial imateriale şi ubicue.
» Citește tot
Vorba groasă şi omul subţire
Gabriel H. DECUBLECînd Luther recomanda traducătorului să cerceteze cum vorbesc „mamaia din magherniţă, copiii din uliţă, omul de rînd din piaţă“, pentru a putea traduce corect Biblia în germană, marele reformator ştia prea bine că în scrierile sfinte, oricît de revelate ar fi ele, nu vorbeşte doar Duhul Sfînt, ci şi prostimea, mahalaua, gura păcătosului.
» Citește tot
Cum să scrii un roman într-o singură zi
Gabriel H. DECUBLEIdeea mi-a fost inspirată, acum mai bine de doi ani, de un exemplu din spaţiul germanofon, cînd Daniel Kehlmann a scris, împreună cu 12 studenţi de la un curs de Creative writing pe care scriitorul îl ţinuse la Freie Universität Berlin, un roman, în trei zile.
» Citește tot