⬆
barbarii
Oţiul şi negoţul
Discursul despre barbarie, de la Platon la Alessandro Baricco, oscilează permanent între lamentare, dezgust şi panică în faţa unei invazii străine, şi resemnare senină, concesie înţeleaptă dată de conştiinţa faptului că barbaria e o parte inseparabilă a lumii noastre.
Sfînta barbarie
Degeaba îi explic prietenei mele Barbara cît de frumos este numele pe care îl poartă. Că, da, înseamnă întocmai ceea ce spune, adică „străină“, la care se adaugă şi o achiziţie semantică ceva mai recentă, anume: „de o frumuseţe stranie“.
Sălbăticia: un proiect de societate religioasă
De barbarie cu etichetă religioasă nu ducem deloc lipsă astăzi. E lucrul cel mai larg împărtăşit, acum, în Orientul Apropiat, spunea istoricul Jean-Pierre Luizard, specialist al zonei. Miliţiile şiite care recîştigă teritoriu de la Statul Islamic nu îi sînt cu nimic mai prejos ca sălbăticie.
Ramolismentul puer
E bine că au apărut în cele din urmă şi în România cîteva grupuri intelectuale de stînga, cu oameni care gîndesc eliberaţi de clişeele istoriografiei omologate, ca nu cumva să nu avem parte de o plictiseală nouă, serioasă, legitimă.
Barbarii de tirani ai limbii
A, era deja ceva/cineva pe locul acela? Ghinion. Să facă bine să se adapteze. Nu de alta, dar am venit. Şi nu sîntem dispuşi să plecăm.
Invaziile barbare
Atacul asupra trecutului comun e o formă de apărare. O fi trecutul comun, dar viitorul nu e. În spaţiul ex-sovietic sînt de mult apuse vremurile satisfacţiei transetnice a anilor ’60-’70 în care ucraineanul, bielorusul, armeanul şi turkmenul se puteau mîndri împreună că sînt cetăţeni ai statului care a trimis primul om în spaţiu.
De gustibus
Îmi displac cei ce folosesc un parfum puternic, invadînd spaţiul intim al celor din jur. Cu atît mai bizar este atunci cînd detectez cîte o dîră de parfum în mijlocul piscinei. Le acord circumstanţe atenuante la gîndul că poate le simt mirosul datorită rinitei mele alergice.
Migranţii economici, barbari cu şi fără voie
Cînd în sfîrşit s-au deschis sau mai bine zis au fost dărîmate porţile staulului în care am fost ţinuţi ca vitele în timpul celor 45 de ani de lumină, nu-i de mirare că ne-am năpustit în lume ca o turmă dezorientată şi flămîndă peste civilizatele peluze europene – şi-am făcut prăpăd.