⬆
vedete de silicon
Fițe, glorie, vedete
Le au şi alţii, dar parcă într-un registru diferit. Fiţe de oameni îmbogăţiţi, opulenţă, imagine fără conţinut – reţeta vedetismului este cam la fel, mai peste tot. Problema e că, pe cînd la alţii par a rămîne mai mult în ţarcul show-biz-ului, la noi, vedetele de silicon au dat buzna în toate domeniile.
Vedete, eroi și celebrități
În bibliografia de specialitate se face, de multă vreme, distincţia, bazată pe diferenţa dintre merit şi notorietate, dintre eroi, celebrităţi şi vedete (staruri). Primii sînt cei care rămîn în conştiinţa colectivă pentru o faptă remarcabilă, de obicei în interesul general. Celebrităţile sînt persoane recomandate de o prestaţie artistică, sportivă sau de reuşite economice şi sociale, care se bucură de recunoaştere publică şi de o mediatizare intensă.
Cum stă presa cu valorile?
Tot mai mulţi oameni cu care intru în contact în ultima vreme îmi spun că ei nu mai citesc ziarele româneşti şi nici nu se mai uită la televizor pentru că totul este prezentat la suprafaţă, în funcţie de interesul unuia sau al altuia. Pentru un om care lucrează în presă, acest lucru este cel puţin frustrant.
Modelul de viață și formarea reciprocă
Unul din personajele foarte îndrăgite ale povestirilor chassidice, rabinul Sussja, obişnuia să-şi justifice, în faţa coreligionarilor, scurilitatea sau atitudinile uneori abstruse prin următoarea replică: „În viaţa de apoi nu voi fi întrebat de ce n-am fost Moise, ci de ce n-am fost rabinul Sussja“. Desigur, Moise era şi este marele ideal pentru comunitatea iudaică.
E 898989...
După 40 de ani de profesorat, mama mea, care toată viaţa s-a evaluat doar prin elevii care reuşeau la facultate, mai ales la medicină, devenise dintr-odată dornică să fie vedetă. Chiar şi cu un eşec. După ore de stat inutil în frig, după o pensie umilitoare, era totuşi bucuroasă că, pentru cîteva secunde, ea, împreună cu cîteva colege de suferinţă umpluseră ecranul unui post TV oarecare. Iar eu, infamă, ratasem solidaritatea prin rating.
Profeții care încearcă - simptomele unei boli amuzante
Dacă am avea un instrument care să măsoare capacitatea de seducţie a politicianului român, probabil că graficul rezultat din analiza rezultatelor s-ar încăpăţîna să rămînă în zona inferioară a scalei verticale. Linia acestui inexistent grafic va avea mici cocoaşe pe ici-colo care ne-ar arăta unde şi cînd a existat o şansă, o tentativă de apropiere între sufletul colectiv şi o persoană particulară intrată în spaţiul public cu intenţia de a ne mîntui de cele rele concrete.
Mutu, exceptat sau supradotat?
Vedeta fluieră în biserică atunci cînd ceilalţi bat mătănii. Vedeta merge pe bicicletă atunci cînd ceilalţi îşi transportă preţiosul fund în limuzină. Vedeta e în stare de vendetă cu lumea obişnuită, cu mulţimea încolonată pentru îndeplinirea planului zilnic de banalitate. Fotbalistul Adrian Mutu este o vedetă în toate sensurile enumerate mai înainte. Şi suferă în mod evident de sindromul vedetismului pentru că nu este o vedetă cuminte.
„Un om valoros are modestie și bun-simț”
"Vedetele adevărate, cred, se remarcă prin munca pe care o fac, pentru care s-au pregătit – şi aici vorbim de orice activitate, nu neapărat cea artistică. Sînt oameni care se exprimă prin munca lor şi prin realizările muncii lor, sînt apreciaţi de ceilalţi şi astfel se naşte ceea ce numim „vedetă“. Aşa-numitele vedete „de carton“ nu fac nimic, se remarcă prin scandaluri, silicoane, botoxuri şi activităţi intense în cluburi."