Simona Halep faţă cu (re)acţiunea

Ionuţ NICOLAE
16 iunie 2017
Simona Halep faţă cu (re)acţiunea jpeg

Simona Halep este motivul pentru care a început să îmi placă tenisul de cîmp. Este declarația pe care o susțin încă de la ediția din 2014 a Open-ului de la Paris; indiferent de rezultatele pe care le-a avut după. A fost finala care m-a convins că tenisul de cîmp este sportul meu preferat, că este sportul care mă liniștește, care m-a făcut mai cumpătat, mai răbdător, mai relaxat. Pînă atunci, recunosc, ideea de a sta, uneori, ore în șir să văd cum doi jucători (sau patru, după caz) se duelează să țină o minge galbenă pe spațiul de joc mi se părea nepotrivită pentru vîrsta mea, iar rarele ocazii în care urmăream un meci erau destul de confuze pentru mine. Sigur, auzisem, razant, de Ilie Năstase, de Ion Țiriac, iar ceva mai tîrziu de Andrei Pavel, de Victor Hănescu, iar la fete, foarte vag, de Virginia Ruzici, de Irina Spârlea sau de Sorana Cârstea.

Prin 2011, pe la sfîrșitul vacanței de vară, am început să urmăresc – en passant – U.S. Open-ul. M-am documentat puțin și am aflat că finala acelei ediții a fost disputată între spaniolul Rafael Nadal și sîrbul Novak Djokovic, cel din urmă ridicînd și primul său trofeu al Open-ului american (2-6, 4-6, 7-6 (7-3), 1-6). Nu mai țin minte exact meciul, probabil nici n-am avut răbdare să-l urmăresc pe tot, dar fusese un început. Și, dacă tot am dat peste acea finală, eram curios cam care era stadiul sportivilor noștri pe atunci. Astfel că România era reprezentată, la sfîrșitul anului, la feminin, în top 100, de cinci jucătoare: Monica Niculescu, locul 30, cu 1715 puncte, Irina Camelia-Begu, locul 40, cu 1313 puncte, Simona Halep, locul 47, cu 1161 de puncte, Sorana Cârstea, locul 60, cu 991 de puncte și de Alexandra Dulgheru, locul 65, cu 935 de puncte, iar la masculin, în top 100, de Victor Hănescu, locul 90, cu 660 de puncte. Un an excelent pentru noi.

Dar pe noi, pentru că este singurul sportiv care, începînd de luni, va intra în cea de 178-a săptămîna de top 10 WTA (locul II), ne interesează Simona Halep.

Simona Halep față cu re(acțiunea)

Așa cum conu’ Leonida își făcuse un obicei din a deschide în fiecare dimineață Aurora Democratică „să văz cum mai merge țara”, așa ne-am făcut și noi, românii, un obicei din a urmări meciurile Simonei Halep, sau, mai degrabă, obiceiul de a ne aștepta ca Simona să cîștige. Da, și eu m-am obișnuit cu acest fapt, dar asta nu înseamnă că îmi pot permite să o atac atunci cînd nu o face. Nu eu sunt pe teren, nu eu sunt cel care simte durerea unei înfrîngeri pe viu, nu eu sunt cel care trebuie să facă față presiunii succesului. Dar haideți să privim puțin în urmă.

Spuneam mai devreme că Simona este motivul pentru care a început să-mi placă acest sport, iar totul a început în luna mai 2013, atunci cînd Simona (în 2013, locul 64) ajunsese în prima sa semi-finală WTA a anului, cînd urma să piardă în fața Serenei Williams, în două seturi, 6-3, 6-0; cu Serena urmînd să se întîlnească și în sferturile de finală de la Cincinnati, cînd a pierdut cu 6-0, 6-4.

Însă pentru Simona au urmat turneele cîștigate la Nurnberg, (trecînd de Andrea Petkovic, Germania, cu 6-3, 6-3), la 'S-Hertogenbosch, (trecînd de Kirsten Flipkens, cu 6-4, 6-2), la Budapesta, (trecînd de Yvonne Meusburger, Austria, cu 6-3, 6-7 (7), 6-1), la New Haven, (trecînd de Petra Kvitova, cu 6-2, 6-2), la Moscova, (trecînd de Samantha Stosur, Australia, cu 7-6 (1), 6-2), și la Sofia, (trecînd tot de australianca Samantha Stosur, cu 2-6, 6-2, 6-2).

Simona trecea, în 2014, în finala de la Doha, de nemțoaica Angelique Kerber, cu 6-2, 6-3, pierdea două finale în fața Mariei Sharapova (Madrid, cu 1-6, 6-2, 6-3, și spectaculoasa finală de la Roland Garros, cu 6-4, 6-7 (5), 6-4), apoi urma să cîștige turneul de la București (trecînd de italianca Roberta Vinci, 6-1, 6-3) și, poate cel mai important meci al anului, scorul clinic de 6-0, 6-2 aplicat Serenei Williams (în acel an, proaspătă cîștigătoare a U.S. Open-ului, 6-3, 6-3, împotriva Carolinei Wozniacki, Danemarca) în prima rundă a turneului final de la Singapore, Serena revanșîndu-se în finala turneului cu 6-3, 6-0.

În 2015 trecea, la Shenzen, de elevețianca Timea Bacsinsky, cu 6-2, 6-2, apoi au urmat titlul de la Dubai, trecînd de cehoaica Karolina Pliskova, cu 6-4, 7-6 (4), și titlul de la Indian Wells, unul dintre cele mai importante ale carierei sale, cînd a profitat de retragerea Serenei Williams, pe care ar fi trebuit să o întîlnească în semifinalele competiției, cîștigînd în fața sîrboaicei Jelena Jankovic, cu 2-6, 7-5, 6-4.

În 2016 a cîștigat primul său titlul pe zgură al anului, la Madrid, competiție patronată de magnatul Ion Țiriac, trecînd de puternica slovacă Dominica Cibulkova, cu 6-2, 6-4, titlu urmat de cel de la București, unde a cîștigat categoric în detrimentul letonei Anastasija Sevastova, cu 6-0, 6-0, și de cel de la Montreal, împotriva americancei Madison Keys, cu 7-6 (2), 6-3.

În 2017, la Madrid, a egalat performanța Serenei Williams, cîștigînd consecutiv titlul, cu 7-5, 6-7 (5), 6-2, iar duminică, 10 iunie, a ratat a doua șansă să ridice marele trofeu de la Paris, ultimul meci pe zgură al ei, în acest sezon, sezon în care a ajuns în două finale – din 3 competiții la care a participat, ocupă locul I în Road to Singapore și a urcat pe locul II mondial.

Simona are dreptul să piardă

Pe lîngă statisticile impresionante ale Mangustei, așa cum a botezat-o Cristian Tudor Popescu, există și reacțiile virale online ale unor compatrioți și prefer să mă abțin în a acorda atenție injuriilor aduse sportivei noastre (îi recomand și ei să nu răspundă).

Simona nu a dezamăgit, ea fiind, conform statisticilor, cel mai consistent jucător din circuitul feminin. Bineînțeles, în acest context – și mă gîndesc la nivelul la care a ajuns –, așa este, Simona este vizată de presiunea succesului, o presiune normală la acest nivel de performanță și cred că sportiva noastră înțelege acest lucru. Sigur, nu ar trebui să fie așa, iar Darren, așa cum am observat din multe sale intervenții, încearcă să plaseze această presiune în registrul său: calm, ponderat, tehnic. Un bun exemplu în schimbarea atitudinii Simonei a fost decizia lui Darren de a părăsi, pentru scurt timp, banca tehnică a Simonei, după discuția din timpul sfertului de finală de la Miami, meci pierdut de Simona în fața englezoaicei Joana Konta, cu 3-6, 7-6 (7), 6-2. Șocul aplicat Simonei a fost punctul care a declanșat schimbarea atitudinii pe teren și în afara acestuia. Simona a înțeles că nivelul la care a ajuns necesită mai multă încăpățînare, mai puțină furie, mai puține rachete aruncate/rupte (și Federer a rupt multe rachete) și mai mult joc, mai multă pasiune în joc, mai multă relaxare și mai multă încredere. Nu știu, poate că aici este vorba și despre presiunea venită din partea noastră, a suporterilor ei, presiune despre care nu am să comentez.

Dar de ce iubesc, pe scurt, acest sport?

Am spus-o de mai multe ori și o voi repeta de câte ori voi avea ocazia: sunt onorat că sunt contemporan cu Roger Federer. Da, sunt onorat pentru că Federer m-a ajutat să înțeleg că acest sport se joacă atât pe teren, dar mai ales în afara acestuia. Pasiunea pentru joc, plăcerea cu care tratează fiecare minge servită, fiecare game și fiecare set, modestia pe care o are după fiecare meci cîștigat și, mai presus de toate, respectul pentru adversar, pentru arbitru, asistenți, copiii de mingii și public. Cam despre aceste calități este vorba în acest sport. Tenisul de câmp înseamnă răbdare, disciplină, maturitate, pasiune, rezistență, transpirație, tehnică, psihologie, respect, cumpătare, strategie, mult efort și multe vise.

Îi mulțumesc Simonei și îi transmit să aibă răbdare cu ea, să continue să-l asculte pe Darren, să nu mai fie atât de dură cu ea și să știe sigur că urmează să cîștige un Grand Slam – cel puțin două. Pentru că am urmărit aproape toate meciurile jucate de ea – din 2013 – o pot asigura de acest fapt, dar înainte de toate trebuie să știe că sunt iubitori ai acestui sport care sunt alături de ea, că nu trebuie să cîștige toate meciurile, că trebuie să se bucure de sportul cu care a crescut și pentru care a investit copilăria, adolescența și maturitatea, iar dovada cea mai clară este prezența noastră la competițiile internaționale.

Da, am fost supărat că nu a reușit să cîștige finala Roland Garros din acest an, dar mă uit în urmă, mă uit la respectul pe care l-a cîștigat în acest sport (și nu numai), nu mă interesează ce contracte financiare a încheiat, nu mă interesează bîrfele privind pariurile aranjate sau alte nemulțumiri în rândul unor prieteni. Mă interesează tenisul.

Mult succes, Simona, și adu-ți aminte, de fiecare dată, înaintea fiecărui meci, de ce te-ai apucat de acest sport, de ce ești pe teren și de sentimentul plăcut al participării la fiecare competiție!

Mulțumesc pentru tot!

Foto: adevarul.ro

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.