Şcoala noastră ca o floare?

20 iunie 2014
Şcoala noastră ca o floare? jpeg

Pe vremea cînd eram elevă, formularea din titlu reprezenta numele uneia dintre activitățile pe care trebuia să le bifăm anual, în calitate de vajnici pionieri. De fapt, era mai mult un soi de concurs – trebuia să ne înfrumusețăm clasele, să aducem ghivece cu flori, să împodobim pereții cu planșe utile și colorate etc.  Mă gîndesc acum la acel concurs ca la un efort inutil, atît timp cît „sistemul” era cum era, bazat pe prezența obligatorie, dar pe absența opțiunilor, pe înregimentare și memorare și aproape deloc pe formarea unor personalități sau pe creativitate.

Cum este școala noastră astăzi? Pe 26 aprilie, la „Lecția de jurnalism” de la Librăria Humanitas Cișmigiu, propusă de Dilematix, am lansat această întrebare copiilor care au fost prezenți. Ulterior, am primit un text care mi-a atras atenția, semnat de Andreea Prisecaru, o mai veche colaboratoare la Dilematix, elevă în clasa a VIII-a, la Școala Gimnazială „Sfântul Andrei” din București. Și pentru că s-a mai încheiat un an școlar (cînd se împart premii, coronițe și se fac bilanțurile), s-o lăsăm mai bine pe Andreea să vorbească:

„În săptămîna 28 aprilie-3 mai, am avut ocazia să particip la un schimb cultural organizat între România și Franța. Mai exact, copii din Franța au fost găzduiți de alți copii din România, urmînd ca la vară copii din România să meargă în Franța.

Participarea la această experiență mi-a oferit posibilitatea analizării comparative a două țări. Corespondenta mea, Milia – și eu, și ea în clasa a VIII – mi-a povestit, printre altele, despre școala ei.

Studiindu-mi biroul, a observat post-it-urile pe care le recitesc zilnic: formulele ecuației de gradul doi, tabelul trigonometric, prepozițiile pentru cazul Dativ și Genitiv, inegalitatea mediilor. Pe multe dintre ele le-a recunoscut, și așa am ajuns să vorbim despre școală.

Anul acesta va avea examene la matematică, franceză și istorie. Din ce mi-a povestit, emoțiile nu sînt așa mari. Eu, care credeam că examenele noastre sînt dificile, am fost surprinsă să aud cît de dificil este la ei. La română și matematică structura este asemănătoare și durata aceeași (de două ore). La istorie însă, au de prezentat oral un referat. Dacă noi ne pregătim cu variante  la care ar lua și un elev de clasa a V-a notă de trecere, ei se pregătesc pentru ceva mai greu și complex, pentru un examen de capacitate, examen ce îți asigură un oarecare statut și îți garantează, mai încolo, un set de cunoștințe. Cred că într-o țară cu economia dezvoltată ca și Franța, în care locurile de muncă sînt bune și limitate, selecția trebuie să fie ceva mai dură, pe principii solide.

Orarul meu i s-a părut incomplet. Cele șase ore de curs care îmi absorb energia sînt nimic în comparație cu orele lor, de la 8 la 16 sau chiar mai mult. Asta înseamnă mai multă matematică, fizică, chimie și franceză, mai multe ore de studiu, mai multe teme, mai multe teste. Pînă și orele de sport sînt două pe săptămînă, iar muzica și desenul nu se studiază cu schimbul. Cît despre clasele lor, pe care am avut ocazia să le văd, sînt bine dotate, iar laboratoarele chiar se folosesc.

Cînd aveam de parcurs distanțe cu microbozul, francezii se strîngeau cu toții, mic cu mare, pe ultimele scaune. Ascultau muzică și povesteau diverse. Noi, gazdele, stăteam mai pe grupulețe, fiecare cu prietenii lui. Explicația nu a întîrziat să apară. La şcoala Miliei, elevii sînt reorganizați în alte clase anual. Astfel, ea a fost colegă pe rînd cu mai toți copii. Au ajuns să se cunoască, să se împrietenească, să se viziteze. Această schimbare anuală are și dezavantajele ei, ca toate lucrurile, și anume că ești într-o continuă schimbare de colectiv. Dar așa e viață reală, nu te vezi opt ani de zile cu aceleași persoane. În microuniversul școlii mele, sînt absolut convinsă că o astfel de regrupare a elevilor ar fi constituit un mijloc ideal de socializare și colaborare. 

Ceva ce ea a observat este numărul mare de bodyguarzi. Bodyguard în fața școlii, pe holuri, în curte. M-a întrebat de ce sînt, totuși, atît de mulți oameni cu spray-uri cu piper și bîte, de parcă am fi o zonă cu siguranță scăzută, de parcă în orice moment cineva ar scoate pușca și ar trage. Am răspuns printr-o întrebare: la voi nu sînt? La voi școala e un loc sigur, nu e nevoie de oameni în plus să vă supravegheze? Problema nu este, poate, din exterior, ci din interior. Elevii sînt violenți în toate școlile, dar în alte școli, problema se rezolvă și pe cale amiabilă. În alte școli, poate că elevii nu chiulesc sau nu plecă la plimbare în mijlocul orei fără să mai revină. Poate că nu fumează în băi, poate că nici nu au țigări. Poate că regulamentul se aplică. Scopul meu nu este să critic învățămîntul în România, ci doar să subliniez aspectele negative care pot fi îmbunătățite.

La liceu, profilurile sînt cam aceleași. Diferența este că ei își pot alege, într-o oarecare măsură, orele pe care să le urmeze. Profilul îți asigură un minim, ca o temelie a casei, dar geamurile, ușile și vopseaua tu le alegi. Tu știi cel mai bine la ce ești bun, la ce ai talent, ce-ți place și ce nu ți-e deloc drag. Milia este foarte bună la dans și gimnastică. Aici, în țară, posibilitățile sînt destul de restrînse. Poți să ajungi dansator recunoscut sau un simplu profesor, și asta doar dacă îți permiți să studiezi individual. În nici un caz, dansul  nu se studiază în liceu. La ei, da. Dansul se studiază, dansul nu este doar așa, o glumiță. La fel ca și toate celelalte posibilități pe care le ai. Poți să studiezi engleză sau germană, tu alegi. Nu ți se bagă ceva pe gît, că mai apoi să pară alegerea ta. 

În mare parte, învățămîntul și economia se influențează reciproc. Franța are nevoie de oameni foarte bine pregătiți, care își știu vocația, oameni pe care statul îi sprijinina pe parcursul carierei și le oferă o linie dreaptă de start.  Aici, linia e în zig-zag, peste unele obstacole se mai sare, pe sub altele se trece în pasul piticului, se mai ia o pauză. Și sînt momentele acelea cînd ești în fața unui perete care-ți blochează privirea. Sînt trei tipuri de oameni. Oamenii care nu știu că tapetul realității lor este o proiecție amăgitoare, oamenii care știu că ar putea fi un zid, dar stau la umbra lui și oamenii care văd în spatele zidului, oamenii care se sprijină pe cărți și pe studiu individual.” 

Foto: adevarul.ro

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.