După îndelungate frămîntări (să se poziționeze sau nu, și dacă se poziționează, cum să se poziționeze între atîtea poziționări posibile?) iată, USR a decis. S-a poziționat, în fine. În ceea ce-i privește, eu mă poziționasem de ceva timp, iar poziționarea lor a confirmat poziționarea mea. Dumneavoastră, domnișoarelor, doamnelor și domnilor, v-ați poziționat? Dacă da, să vă fie de bine. Dacă nu, v-aș îndemna să vă hotărîți și să vă poziționați. Pare că e timpul.

A se poziționa! Verbul acesta, în diateza lui politic-reflexivă, are un farmec anume, voluptuos și hazliu, dacă stai să te gîndești la context. Discursul politic românesc pune lumină pe anumite vorbe, din timp în timp. Acum, useriștii au dat proeminență verbului „a se poziționa”. Cred că l-au conjugat în discursurile lor publice de mii de ori în ultimele două-trei luni. După USR, e vremea poziționărilor. Chiar dacă unii membri de partid au fost de părerea că, totuși, mai bine nu, alții, într-o majoritate destul de stînsă, au fost de părere că mai bine da. Și dacă da, cum anume să fie poziționarea? Păi, dacă da, adică e poziționare, atunci să fie nu, adică o poziționare împotrivă. Prin referendum, USR a decis să se opună referendumului.

Dincolo de glumă, USR a decis, de fapt, nu numai cu privire la referendumul legat de definirea constituțională a familiei, ci și cu privire la propria lui identitate. Poziționîndu-se, USR s-a refondat. A optat să fie un partid progresist, secularist, „liberal” în sens american, „de stînga” în sens european. USR este partidul nou, de factura stîngii occidentale globaliste a secolului XXI, pe care îl așteaptă mulți români liberi animați de un fel de centrism-civic puternic laicizat, cărora le-a intrat în cap că sînt contribuabili și cetățeni și iau în serios aceste identități, sînt fascinați de contemporaneitate și au repulsie pentru toată clasa politică.

 Multă vreme m-am întrebat ce-o face electoratul de acest gen din România – un electorat care ar trebui să fie devotat unei social-democrații cu accente „eco”, dar care nu poate vota cu PSD pentru că înțelege bine ce este, de fapt, acest partid? Iar acest electorat este din ce în ce mai numeros, pe măsură ce lumea românească a devenit mai permeabilă pentru ideile occidentale și capitalismul românesc s-a dovedit a nu fi chiar ceea ce trebuia să fie. Electorii care vor o forță centristă cu nuanțe de stînga, obamist-macronistă, progresistă, „ca afară”, perfect agiornată, iată, o au. Cum se va descurca ea în lumea politică românească plină de dihănii istorice, vom vedea. O poziționare nu garantează, de fapt, nimic în politică. Am văzut prea multe inițiative politice excelent poziționate care au pierit. N-aș vrea că USR să eșueze. Nu din cauză că țin cu ei (că nu țin!), ci pentru că un eșec al USR ar descuraja pe oricine vrea să construiască alternativa la actualul establishment. Dintre inițiativele politice care au promovat noutatea și „altfel”-ul, ei au ajuns cel mai departe. Fie și pentru asta, USR merită să trăiască și să se dezvolte...

Cît îi privește pe electorii care vor o forță politică de centru-dreapta, creștin-conservatoare, tot „ca afară”, din păcate, ei mai au mult de așteptat. Întîlnirea idelor potrivite cu oamenii potriviți sub auspicii potrivite este, totuși, un hazard.

Cît despre dl Nicușor Dan, chiar îmi pare rău. Omul a construit ceva, toți s-au urcat pe numele lui și acum ei l-au rejectat. Omenește, nu pot să nu fiu solidar cu el. Totuși, nu era bun de politician și asta s-a văzut din prima secundă. Un pic autist și inabil în cheie inocentă, Nicușor Dan ar face bine să facă ceea ce știe cel mai bine – să apere Bucureștii de cei pe care bucureștenii îi aleg. Că nu există dușman mai teribil al Bucureștilor decît bucureșteanul! A trecut, totuși, un an de la alegerile locale. 25% din mandatul consilierilor USB s-a scurs. Au, în CGMB, 15 locuri – mai mult decît PNL și PMP la un loc. În afara unei permanente și ineficiente mîrîieli la adresa dnei Firea și a unui protest soldat cu părăsirea ședinței la Sectorul 1 cînd a venit vorba de echipa de fotbal Rapid, nu am văzut nimic. La cîtă putere are USB în București, au prestat mult prea puțin.

Poate că, lăsîndu-se de politică, dl Nicușor Dan va redeveni legenda urbană care a fost pînă acum un an.