Extenuantul efort personal

6 noiembrie 2015
Extenuantul efort personal jpeg

Generația mea e cea care a fost la revoluție și, apoi, în Piața Universității. Așa cum am văzut pe una din pancartele de la mitingurile de zilele astea, despre părinți scria că au fost la revoluție ( nu-și are acum rostul discuția dacă a fost sau n-a fost...). Eu, una, aș zice că fac parte din generația părinților.

Imediat după momentul 1989, generația noastră, pe atunci studenți, a luptat cum a putut. A luptat pentru ce a putut: pentru diversele drepturi ale studenților, apoi, în cazul unora dintre noi, pentru o presă liberă și mai decentă (n-am spus că toate dezideratele astea s-au și împlinit...); dar și pentru lucruri aparent mici, dar care atunci făceau diferența și care, în zilele noastre, pot părea hilare: să învățăm să devenim clienți, să știm să le cerem vînzătorilor ori chelnerilor ce vrem și cum vrem fără să ne lăsăm intimidați de ei (!), să nu mai stăm la coadă la ghișee unde sînt funcționari care ne sfidează și nu rezolvă nimic, să avem propriile case, să avem acces la servicii medicale și la învățămînt de calitate, să putem spune ce vrem și să putem ajunge oriunde în lume, să nu mai stăm la cozi pentru vize în țări europene precum Anglia, de pildă, etc.

Multe din lucrurile mici pentru unii, uriașe pentru cei care și-au petrecut o parte din viață în comunism, s-au împlinit, în timp și chinuit. A urmat o perioadă de entuziasm, mai ales după cea a Pieței Universității. Din păcate sfîrșită cu sinistra mineriadă, în urma căreia colegi de-ai noștri au ajuns în spital cu capete sparte și leziuni interne, unii chiar au murit și destui au emigrat. Timpul a trecut, fără să se fi făcut dreptate (abia acum dosarul Mineriada pare să fie băgat în seamă...) și a sosit faimosul an 1996, în care Emil Constantinescu a fost ales președinte, umplîndu-ne pe toți de speranță (nu pot uita anul acela, e anul în care s-a născut copilul meu).

În 1996 am crezut că totul  a intrat pe făgașul pe care Silviu Brucan, cu cei 20 de ani ai lui, îl contesta în sumbre profeții postcomuniste. Cînd s-a născut copilul meu și ”ai noștri” au cîștigat alegerile, am fost atît de fericită încît nici măcar nu m-am revoltat suficient că bebelușul a luat unul dintre celebrii stafilococi din spital și a trebuit să înghită  antibiotice încă din primele zile. Am rezolvat problema, cu greu, și am început să fac ce am făcut de-atunci încoace, practic, o viață: să găsesc singură (desigur, și cu ajutorul apropiaților, al mamei mele...) soluții problemelor de zi cu zi ale copilului și ale mele. Multe din care, în mod cert, ar fi trebuit să le rezolve instituțiile, autoritățile. Dar cum acestea erau aproape inexistente sau ineficiente...

Am învățat, probabil asemenea multor oameni din țara asta, să nu am încredere în aproape nimic din ce mi se oferă, de la produse alimentare, locuri de joacă, servicii medicale, cursuri de limbi străine sau sport, ...fără să mă documentez detaliat în legătură cu respectivul loc sau serviciu înainte. Asta și pentru că m-am ”fript” de multe ori și am înțeles că, dacă nu faci tu singur ...totul, nimic nu merge cum trebuie. Am înțeles că, din păcate, nu poți lăsa lucrurile din mînă și nu te poți relaxa, în timp ce societatea (ce-o fi însemnînd asta...) te ajută și face în așa fel încît să-ți fie ușor, să poți avea încredere și mai mult timp.

Societatea nu mi s-a părut că mă ajută cu mare lucru. Țin minte că locurile de joacă, de pildă, pe vremea cînd era mic copilul meu, erau încă pline de fiare ruginite, la propriu, nu fuseseră refăcute încă și rămăseseră în destule parcuri cele vechi, de metal. Așa-zisul nisip era plin de gunoaie. Singura soluție, ca mamă responsabilă (unii ziceau nebună, dar nu cred așa...) era să te ții după copilul tău realmente peste tot, ca să nu-și spargă capul, să nu facă tetanos sau toxinfecții alimentare. De asemenea, pe vremea aceea încă nu era sigur să cumperi orice și de oriunde de mîncare. Nu te puteai duce la orice doctor, pînă nu ți-l recomanda cineva și nici la orice grădiniță, fiindcă era epoca de început a capitalismului sălbatic în care stilul ”merge și-așa” era la apogeu...Repet, totul trebuia verificat personal, și, deși cei care mă acuzau, pe atunci, că am fost o mamă fanatică nu m-ar crede, era cît se poate de obositor, extenuant de-a dreptul.

Am dat exemplul cu copilul pentru că mi s-a părut cel mai relevant, cumva extrem, de...supraviețuire. Aș putea să dau și altele mai dure, precum cel cu mama mea în spital, unde o doctoriță mi-a spus de la obraz: ”Ar fi bine s-o luați acasă, la noi în spital nu se moare. ” (deși alții s-au purtat mai decent). Această implicare personalizată în chestiuni care, altfel, ar fi trebuit să fie instituționalizate, să meargă de la sine, ne-a făcut să suferim și de o lipsă de încredere cronică, și de un soi de corupție mică gneralizată: e bun doar ceea ce cunoști, e de încredere doar ceva sau cineva recomandat...Am trăit, astfel, într-un cerc destul de strîmt și de închis, suspicios și conservator. Într-o vizuină proprie, de apărare. Chiar dacă ne-am luat...măsuri personale de supraviețuire, acest lucru ne-a stors de energii și ne-a mîncat din timpul pentru alte chestiuni plăcute sau...mărețe.

Sper ca întîmplarea asta tragică, care ne-a zguduit pe toți, să schimbe ceva în modul nostru de existență. Să putem ieși din diversele carapace și să re-creăm un sistem în care să avem încredere, care să ne fie aliat și nu dușman, și care să nu ne mai lase să facem chiar totul singuri, cum ne taie capul, cu sau fără responsabilitate.   

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
O poliţistă i-a pulverizat colegului său spray paralizant în faţă. Reacții dure: „Din păcate de asemenea mimoze și botoxate este plină poliția”
Ceea ce trebuia să fie o intervenţie obişnuită pentru a calma o situaţie conflictuală s-a sfârşit prost pentru unul dintre poliţişti, dar şi pentru imaginea instituţiei, atunci când colega sa i-a pulveriza în faţă spray paralizant.
image
O româncă a comparat prețurile la cireșe din Londra cu cele din România. „Aici e vreo 17-18 lei doar o cireașă!”
O româncă din Londra ține să îi contrazică pe conaționalii care susțin că în România se găsesc cele mai scumpe cireșe din lume și a postat și o poză cu prețul cu care se vând două cireșe într-o piață din centrul capitalei britanice.
image
Proprietarul unei case s-a făcut stăpân pe terenul orașului și a pus taxă celor care aveau nevoie de parcare
În câteva zile pe terenul de lângă Badea Cârțan din Timișoara cei care vin la piață sau la biserică vor avea noi locuri de parcare. Spațiul a fost utilizat ilegal până acum, ca parcare contra cost.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a