Raluca POP
"Cultură naţională" de nivel internaţional
Realităţile şi capcanele reformelor instituţionale în cultura publică din România merită mai mult interes pentru oricine vrea să înţeleagă, înainte de a judeca, activitatea instituţilor de cultură şi în speţă a culturii publice. Cum s-a calibrat una dintre cele mai importante instituţii publice de cultură la realităţile europene şi internaţionale în cultură?
citiţiDemocraţie în cultură: ce nu se spunem atunci cînd discutăm
În discuţia cu privire la practicile democraţiei în cultură azi, am încercat de ceva timp să mă ţin departe de a comenta fenomenul Occupy. Nu că ar fi încercat cineva, din cîte ştiu eu, să apropie felul în care se iau deciziile în cultură şi în special în ce priveşte politicile culturale, de evenimentele şi cerinţele Occupy.
citiţiDance UK. În pas cu timpul
Dance UK este, aşa cum spun chiar ei pe site, „vocea naţională a dansului. A fost înfiinţată în 1982 de către un grup de dansatori profesionişti care au identificat nevoia unei organizaţii centrale, care să poată aborda problemele majore cu care se confruntă sectorul dansului ca întreg”.
citiţiNational Theatre – ce poate însemna să fii „public” şi „naţional”?
Ce aşteptări avem de la instituţiile şi evenimentele naţionale şi care este vocabularul cu care descriem impactul şi activitatea acestora? Vă voi plimba puţin prin National Theatre din Londra pentru a vedea un posibil răspuns în dublă cheie, şi reprezentativă, şi de impact. Însă cum orice drum are cel puţin două capete, pentru mine acesta începe în Bucureşti, în 1995.
citiţiInstituţii britanice de cultură (1): Live Art Development Agency
Live Art Development Agency este un exemplu de instituţie fondată pentru a recunoaşte public valoarea unei noi forme de expresie artistică şi a-i oferi sprijin pentru a se dezvolta. Într-un interviu recent, Lois Keidan, directoarea agenţiei, îmi mărturisea că ideea a aparţinut Arts Council England (o structură publică ce oferă subvenţii şi finanţări în domeniul artistic).
citiţiManagement cu faţa întoarsă de la publicul consumator de cultură
„Este vreo diferenţă între un manager cultural şi un impresar artistic?” Întrebarea a venit în prima seară la Londra, înainte de prezentarea Ioanei Raluca Voicu-Arnăuţoiu, „Enescu in Exile – Courted and Followed by the Securitate”, organizată de Fundaţia Raţiu.
citiţiArtişti, guvernanţi şi ritualul social al finanţării culturii
Nevoia reformei aparatului de stat, tradusă de guvernanţi din 2009 încoace prin disponibilizări de personal, desfiinţări sau comasări ale unor instituţii, a primit de curînd încă o critică, prin raportul social După 20 de ani: Opţiuni pentru România, realizat de Institutul de Cercetare pentru Calitatea Vieţii.
citiţiImaginează viitorul (II)
Invitaţia de a imagina viitorul continuă şi săptămîna aceasta. Citiți despre ce este vorba şi care sînt primele răspunsuri primite aici. Provocarea seriei stă în relaţia pe care o dezvoltă cu evenimentele timpului prezent, iar sensul său se află în confruntarea dintre tipurile diferite de putere/autoritate pe care le au pe rînd oamenii politici, administratorii publici, simplii funcţionari, producătorii culturali, creatorii, cercetătorii, gînditorii, publicul de artă, managerii privaţi etc.
citiţiImaginează viitorul (I)
Săptămîna trecută am trimis mai multor artişti, manageri culturali şi cercetători invitaţia de a construi mental o imagine personală despre viitorul artei în România următorilor 5 ani. Imaginează viitorul este nu doar un îndemn de a prelua controlul asupra celor ce vor urma, ci şi o încercare de a scoate la suprafaţă speranţele, nevoile, temerile şi valorile creatorilor şi publicului de cultură din România.
citiţiGuvernul defineşte (in)dependenţa şi impozitează pe măsură
Activităţile independente vor fi reconsiderate drept dependente pe baza unor criterii formulate circular şi complet paralel cu realitatea activităţii artistice.
citiţiMai 1973. Poveşti cu infractori (re)cunoscuţi
You may need: Adobe Flash Player.
Cîntec despre justiţia americană din Sud, unde linşajul era folosit cu spor. Şi panglica galbenă din jurul stejarului cel bătrîn e semn că logodnica aşteaptă sosirea celui care şi-a ispăşit condamnarea. Altfel, Lymon şi Fury au ars repede, dar au lăsat muzici care merită ascultate. De aceea, faceţi click pe butonul play de mai sus 
Să Film!, episodul 2: „După revoluţie”
UNATC București şi Film Menu pun la cale pentru vineri 18 mai, de la orele 19, proiecţia filmului „După revoluţie”, în regia lui Laurenţiu Calciu, urmată de o dezbatere cu membrii echipei de filmare.
citiţiEugenio Barba şi Dezordinea
De ani de zile, Festivalul Internaţional Shakespeare recuperează informaţie. Spectacole care au marcat gîndirea teatrală, hituri mondiale sau legende artistice au venit la Craiova şi Bucureşti prin intermediul Festivalului Shakespeare şi au recuperat datele pierdute despre istoria teatrală recentă.
citiţi
Andrei Dósa, Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit (Editura Tracus Arte, 2011). „...momentele bune / ar fi atunci cînd dumnezeu are reverii /... detalii
În perioada 3-13 mai se va desfăşura la Bucureşti Festivalul Filmului European. Programul celei de-a XVI-a ediţie: 52 de filme din 26 de... detalii
Cei care îşi mai amintesc de acel sezon senzaţional de acum douăzeci şi ceva de ani cînd Steaua a cîştigat Cupa Campionilor Europeni se vor ... detalii
