National Theatre – ce poate însemna să fii „public” şi „naţional”?

9 septembrie 2011
Dance UK  În pas cu timpul jpeg

- instituţii britanice de cultură (2) -

Pare că este mai simplu să înţelegi ce este o instituţie, un proiect sau festival internaţional, decît unul naţional. Inviţi cîţiva artişti sau producţii străine şi te poţi numi „internaţional” fără mari bătăi de cap - a fi internaţional înseamnă a te deschide spre exterior. Regional e iar destul de clar, cum e de altfel şi local: e vorba despre implicare şi impact, despre relaţia cu cei din jur. Ce aşteptări avem însă de la instituţiile şi evenimentele naţionale şi care este vocabularul cu care descriem impactul şi activitatea acestora?

Vă voi plimba puţin prin National Theatre din Londra pentru a vedea un posibil răspuns în dublă cheie, şi reprezentativă, şi de impact. Însă cum orice drum are cel puţin două capete, pentru mine acesta începe în Bucureşti, în 1995.

Anul în care s-a organizat cea de-a doua ediţie a Festivalul George Enescu după revoluţia din 1989 a fost unul marcant nu doar prin valoarea invităţilor străini la festival şi prin eforturile financiare ale statului român de a „realiza o nouă imagine internaţională a României anilor 90” (2 milioane USD, prin hotărîre de guvern), ci şi printr-o aprigă dispută cu privire la ideea de reprezentativitate şi importanţă naţională a unora dintre instituţiile publice de cultură. Soluţia găsită de statul român pentru a justica sporurile salariale ale acelor angajaţi în instituţii publice care lucrau la punerea în scenă a spectacolului „Oedip” de Andrei Şerban în cadrul Festivalului Enescu a fost de a declara acele instituţii implicate în realizarea spectacolului de „importanţă naţională”. Poate că episodul se pierdea în istoria tranziţiei, dacă nu ducea la ieşirea în stradă a oamenilor din teatru, care au protestat şi au determinat retragerea actului normativ.

Mai departe pe drum, discuţia despre „naţional” o întîlnim în discursurile descentralizării. Într-o notă la fel de pragmatică precum cea care a aprins spiritele în 1995, în 1998, cu ocazia primei încercări de realizare a unei descentralizări în cultură (eşuate, şi deci urmate de o re-centralizare rapidă), atenţia a căzut pe capacitatea autorităţilor locale şi judeţene de a susţine instituţiile publice de cultură care urmau să fie transferate. Aceeaşi dilemă (şi cauză a eşecului, se pare) a marcat încercarea similară de descentralizare din 2002 şi 2003. În 2006 Ministerul Culturii lansa, iar Guvernul aproba „Strategia pentru descentralizare in domeniul culturii”, în urma căreia s-a realizat primul val de transferuri. Apoi, în iunie 2010, pe fondul disponibilizărilor din sectorul public, ministrul Kelemen Hunor împiedica o serie de concedieri masive plănuite de Consiliile Locale sau Judeţene, justificînd o serie de excepţii pe seama înfiinţării respectivelor instituţii de către Minister sau prin Decret Regal. Ce reprezintă acest gest decît o naţionalizare simbolică a unor instituţii descentralizate?

Istoria recentă pare să indice un răspuns mundan la întrebarea cu care am pornit la drum: banii, problema subvenţiilor pentru instituţiile publice de cultură par să fie argumentul principal, şi mai puţin argumentele filozofice şi comunitare ale conectării la viaţa locală sau regională. De altfel, dezbaterea organizată de Societatea Academică din România în 2010 despre descentralizare şi management în cultură nu a pus în discuţie implicaţiile cu privire la misiunea şi activităţile instituţiilor „naţionale” versus a celor aflate în subordinea autorităţilor judeţene sau locale. Doar Andras Demeter a adus vorba despre faptul că instituţiile din subordinea Ministerului sînt considerate de importanţă naţională şi le-a numit „instituţii-far”. Metafora e puternică: farul semnalează terenul unde cei pierduţi pe mare vor acosta, nu-i aşa? Dacă aceasta este însă justificarea, cum este ea evaluată? Ce criterii aplică administaţia centrală pentru a da măsura caracterului „naţional”?

Mai aproape de prezent, cred că articolele lui Virgil-Ştefan Niţulescu despre muzee, apărute în 2011 în Revista Cultura, aduc un început de discuţie care poate fi fructuos dezvoltat. Niţulescu explorează lumea muzeelor din România şi de aiurea, mai ales din spaţiul european. În ce priveşte caracterul naţional, el consideră că, mai degrabă decît să vorbim despre reprezentativitate, merită să vorbim despre „importanţă”. Însă importanţa nu este propriu-zis un răspuns convingător pentru mine, pentru că nu este decît o măsură, nu un criteriu. În spatele importanţei stau întotdeauna alte consideraţii, adevăratele motive pentru care o instituţie sau alta este „naţională”, iar alta, nu. A fi important este un grad, o cîntărire, dar unitatea de măsură trebuie să fie alta. Care este unitatea de măsură a „naţionalului” în România? Două dezbateri recente aruncă lumină asupra unui început de răspuns.

Prima, o discuţie aprinsă, care s-a centrat ce-i drept mai mult pe caracterul „public” şi doar secundar pe cel „naţional”, a fost cea din jurul Centrului Naţional al Dansului - Bucureşti. Purtată la început în jurul publicului atras de CNDB în timpul mandatului lui Mihai Mihalcea, public considerat prea puţin numeros de către evaluatorii Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional în 2010, discuţia a continuat mai apoi în jurul alungării CNDB din spaţiul de la Universitate, unde îşi va extinde spaţiul o altă instituţie „naţională”, Teatrul Naţional Bucureşti. Iată două instituţii publice tratate diferit de Ministerul Culturii şi care au abordări atît de diferite asupra rolului care le revine prin prisma caracterului „public” şi „naţional”.

A doua, într-o formă mai puţin bine articulată, s-a ivit la un moment dat în presă, despre Festivalul George Enescu, ediţia din 2011. Cu un buget public de 8 milioane de euro în 2011, „evenimentul cultural numărul 1 al României”, cum a fost numit de organizatori la conferinţa de presă de zilele trecute, este fără tăgadă un eveniment artistic prestigios, care aduce multe plăceri artistice publicului meloman şi plasează România pe harta culturală a Europei o dată la fiecare doi ani, după cum spun revistele de specialitate străine. În ce fel este însă acesta de importantă naţională? Şi dacă este răspunul unul în cheia misiuniii festivalului, de promovare a creaţiei enesciene şi de a oferi un program de artistic de calitate publicului român şi nu numai, sînt argumentele pentru celelalte instituţii naţionale şi proiecte prioritare din portofoliul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţionale de aceeşi natură?

Ca alternativă dintr-un spaţiu străin nouă ca tradiţie instituţională şi de politici culturale, încerc să vă stîrnesc imaginaţia prezentîndu-vă situaţia National Theatre din Marea Britanie. Aflat la Londra şi înfiinţat nu foarte demult, în 1963, teatrul poartă de fapt numele mai lung de Royal National Theatre of Great Britain şi este găzduit într-o clădire modernistă construită în anii 70. În luna iulie am avut ocazia să stau de vorbă cu Toby Coffey, care lucrează la programul NT Live!, un program ambiţios lansat în 2010 şi care aduce pe ecranele cinematografelor din toată lumea producţii teatrale live ale National Theatre şi colaboratorilor săi.

Toby nu a împlinit 40 de ani, este entuziast şi pasionat de ceea ce face şi mîndru de echipa cu care lucrează, pentru că, zice el, toţi colegii sînt profesionişti şi le place meseria pe care o fac. În teatru lucrează cam 900 de persoane, artişti, tehnicieni, personal administrativ, dar ideea contractelor de muncă pe viaţă atît de utilizate de noi în instituţii publice l-a uimit pe Toby. Nu, deşi este teatru de repertoriu, National Theatre lucrează cu artişti, regizori şi mare parte a personalului tehnic în regim de contracte pe durată determinată sau chiar punctual, cu contracte de colaborare, pentru anumite proiecte sau spectacole. În ce priveşte programul de care se ocupă, NT Live!, primul meu gînd a fost că a reprezentat în primul rînd o strategie de atragere a publicului către teatru şi o tactică de marketing, pentru a spori veniturile teatrului în contextul economic britanic dificil (în 2010 s-a revizuit portofoliul naţional al Arts Council şi s-au tăiat cu 15% bugetele publice ale celor de pe listă, cei care mai rămăseseră în urma evaluării, adică). Toby s-a mirat şi a zis că nu consideră că aceasta este raţiunea, pentru că oricum National Theatre acoperă cheltuielile din sponsorizări şi donaţii (o treime), bilete la spectacole (o altă treime) şi deci doar 33% este buget public. Ideea NT Live! a venit mai degrabă ca o explorare a teatrului ca formă artistică în timpurile noastre, o cercetare la graniţele tehnologice ale performativităţii şi o adaptare la formele contemporane de experienţă culturală.

Care este forma pe care o ia „naţionalul” în activitatea National Theatre? Toby a explicat că este mai degrabă vorba de felul în care producţiile teatrele care ies de pe scenele NT se prezintă peste graniţe. Ei consideră că sînt „naţionali” atunci cînd sînt plasaţi în context internaţional şi ajung să reprezinte teatrul britanic. Pe de altă parte, a adăugat că există programe clar gîndite pentru a sprijini creaţia teatrală, dincolo de producţiile repertoriului fiecărei stagiuni şi care dau o dimensiune internă, de responsabilitate pe care ei cred că o au pentru fenomenul teatral şi receptarea acestuia în Marea Britanie. Programul Connections este un astfel de program, prin care organizaţii de tot felul din toată ţara sînt invitate să aplice pentru a primi bani ca să pună în scenă cu echipe locale texte ale unor tineri dramaturgi contemporani. Programul are şi o componentă festivalieră, prin care o dată pe an sînt invitaţi să prezinte la Londra cei care doresc să arate cum au ales să pună în scenă textul. Este o formulă de încurajare atît a tinerilor scenarişti, cît şi a teatrelor şi trupelor de teatru locale, cu scop educaţional sau direct artistic.

Desigur, îmbibată de discuţiile noastre de acasă despre mainstream şi critic sau experimental, l-am întrebat şi în ce măsură este asta şi o dilemă a lor şi cum o rezolvă. Se pare că National Theatre lansează spectacole care, dacă au succes, merg la Covent Garden. Nu sub forma unor noi producţii, cu o distribuţie diferită, ci ca spectacole ale National Theatre găzduite de teatrele din Covent Garden. Marca de calitate NT rămîne, vizibilitatea şi impactul cresc, aşa este percepută mutarea pe scenele mari ale teatrelor din inima culturală a Londrei.

Cu un balans echilibrat între finanţarea publică, cea privată şi veniturile din bilete, National Theatre este reprezentativ pentru aşa-numitul model economic mixt britanic, care asigură atît stabilitatea şi garanţia continuării experimentului şi dezvoltării publicului, prin programe educaţionale sau spectacole provocatoare, dar şi corelarea cu gusturile actuale, la care sînt nevoiţi să răspundă pentru că nu se alimentează exclusiv din bugetul public. Pentru că ne apropiam de finalul întîlnirii iar eu păream din ce în ce mai pierdută în galaxiile care se întind, totuşi, între lumea culturală londoneză şi cea bucureşteană, m-a întrebat el cum stă la noi Teatrul Naţional cu bugetul propriu: cît e la privat, cît e public şi cît e din bilete. Cînd i-am zis că este peste 90% public, a zîmbit entuziasmat: „Uau, ce minunat, ce ocazie pentru a experimenta şi a fi originali!” Eu nu vă ascund că am rămas pironită pe scaun vreun minut şi am zîmbit galant, convinsă în acel moment că are dreptate. 

Vă las cu mai multe întrebări, decît răspunsuri. Ce aşteptări aveţi voi de la instituţiile sau proiectele care se declară sau sînt declarate „naţionale” în România? Cum ar trebui ele să se raporteze la sectorul cultural sau artistic în care activează? Dar la public şi specialiştii din domeniu? Au ele o responsabilitate faţă de actul artistic de pe cuprinsul ţării sau trebuie să ne reprezinte mai degrabă peste hotare, prin producţiile, expoziţiile şi cercetările pe care le realizează?

Raluca Pop este iniţiatoarea banipentruarte şi membru în Coaliţia Sectorului Cultural Independent. În iulie 2011 s-a aflat pentru o lună la Londra, bursier prin programul Bursa Gabriela Tudor in management cultural în Marea Britanie, iniţiat de Fundaţia Gabriela Tudor în parteneriat cu Fundaţia Raţiu din Marea Britanie.

anunt dilema jpg
Începînd din 7 martie ne puteți găsi pe noul site: www.dilema.ro
Începînd din 7 martie ne puteți găsi pe noul șițe: www.dilema.ro
telefoane samsung galaxy s23 ultra jpg
Ai nevoie de un nou smartphone? Comandă telefoane Samsung Galaxy S23 Ultra aici!
Pentru a vedea specificațiile telefonului este necesar să alegi brandul, modelul, condiția estetică a produsului, culoarea și spațiul de stocare.
Depresia jpg
Depresia: semne, simptome și cauze
Sperăm ca această problemă de sănătate să stea cît mai departe de tine.
Header anvelope jpg
Cum să-ți alegi corect anvelopele de iarnă
Dacă pneurile au taloanele prea moi pentru greutatea mașinii.
Păcănele pe bani reali și cazinourile online jpg
Păcănele pe bani reali și cazinourile online
Jocurile de noroc sînt legate de speranța unui cîștig online.
ruj rezistent 24 ore jpg
Christmas tree landscape png
Cadouri de Crăciun pentru cei mai buni prieteni. 3 idei pe care o să le adore și Moșul
Dacă în cercul de prieteni aveți iubitoare de beauty, un calendar advent este o idee minunată.
poza2 jpeg
Industria IT în România: Joburi și Tendințe în Tehnologie
În plus, se observă o creștere a numărului de femei angajate în domeniul IT, ceea ce reflectă o schimbare pozitivă în dinamica forței de muncă în acest sector.
dilema jpg
Cu ce se diferențiază casele de pariuri online
Alegînd o casă de pariuri cu un sistem de suport bine pus la punct, vei depăși mai ușor anumite momente dificile iar problemele pe care le vei întîmpina vor fi rezolvate mai rapid.
pexels andrea piacquadio 941555 jpg
Stresul de sărbători. Cum să îi faci față mai ușor
Amintește-ți că cel mai potrivit cadou pentru mama este, de cele mai multe ori, veselia și buna dispoziție din ziua de Crăciun, cu toată familia la masă.
The Veils Poster Web jpg
Finn & Oigăn, solo
Originar din Londra dar relocat în Noua Zeelandă, Finn Andrews este compozitor și multi-instrumentist.
ILUMA Stardrift KV Landscape jpg
Philip Morris International lansează în România prima ediție limitată IQOS ILUMA – descoperă IQOS ILUMA STARDRIFT
Philip Morris International (PMI) lansează la finalul acestei luni IQOS ILUMA STARDRIFT, prima ediție limitată a celui mai inovator produs din portofoliul său de alternative fără fum.
Grand Hotel Europa  poza 1 jpg
Grand Hotel Europa sau adevărul minciunilor la persoana întîi
Cu atît mai puțin unul în vogă ca autoficțiunea, explorat de nume mari ale ultimelor decenii precum Annie Ernaux sau Karl Ove Knausgård.
foto alex galmeanu jpg
dragostea, regim urban
Poate pentru că dimineața am intrat la loc în mine
ce rol are vitamina e jpg
Top 3 cele mai frecvente probleme ale pielii și cum le poți combate
Nu uita să faci schimbări și în alimentație: consumă produse cu indice glicemic mai scăzut și evită excesul de lactate.
featured image (7) jpg
un parfum clasic de barbati jpg
Idei de cadouri pentru bărbații din viața ta - ce să le dăruiești, în funcție de relația dintre voi
Așa că, o idee bună este să notezi fiecare link pe care ți-l trimite amicul tău, pentru a fi mai ușor să îi găsești cadoul ideal.
DilemaVeche (2) (3) jpg
Aproximativ 33% dintre parfumurile masculine sînt folosite de femei! Ce ingrediente au astfel de parfumuri?
Foarte apreciate sînt și parfumurile orientale pentru bărbați, care au note unice, catifelate, arome de vanilie și alte condimente minunate.
alege o crema pentru tenul uscat jpg
6 produse de îngrijire care să nu îți lipsească din trusa cosmetică
Toate acestea au proprietăți extraordinare și te pot ajuta să îți menții pielea tînără și frumoasă pentru cît mai mult timp.
AM jpg
Depresie
Cum să nu fiu mohorît
caserole mancare unica folosinta snick ambalaje jpg
Caserole pentru mîncare de unică folosință disponibile la Snick Ambalaje
Acest concept este unul care reușește să atragă mulți clienți, consumatori totodată.
Bulucz jpg
Relicve, ustensile
Tocmai îmi vin în minte spălarea picioarelor, Ciubotele lui van Gogh
IQOS x DIPLOMA 5 jpg
Omid Ghannadi, creatorul instalației IQOS x DIPLOMA: Apreciez că sînt companii care se implică atît de vizibil în sprijinul comunității
El este omul din spatele instalației imersive IQOS proiectată special pentru ediția de anul acesta a festivalului DIPLOMA.
Eutanasie
Cum ne-ai învățat să fim atenți

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.