Guvernul defineşte (in)dependenţa şi impozitează pe măsură

Săptămîna trecută a fost publicat pe site-ul Ministerului de Finanţe un proiect de Ordonanţă de Urgenţă care urmează să modifice Codul Fiscal. Sînt disponibile 10 zile (deci pînă pe 28 iunie) de consultare publică. Conform notei de fundamentare, impactul noilor măsuri a fost măsurat începînd cu data de 1 iulie 2010. Cu toate acestea, este puţin probabil (şi ilegal) ca noile prevederi să intre în vigoare începînd cu acea dată, din două motive. Primul, perioada dintre lansarea consultării publice şi publicarea în Monitorul Oficial trebuie să fie de minim 30 zile. Al doilea, scos în evidenţă de Doina Doru într-un articol publicat pe voxpublica: orice schimbare a Codului Fiscal nu poate, conform legii, intra în vigoare decît cel mai devreme la 1 ianuarie a anului ce urmează. Dacă totuşi se va întîmpla să nu se ţină cont de aceste prevederi legale, invocîndu-se argumentul urgenţei, ce vom face? Dar, în primul rînd, va răspunde cineva consultării publice lansate de Ministerul de Finanţe? Conform legii transparenţei decizionale 52/2003, instituţia care a lansat proiectul de modificare este obligată inclusiv să organizeze o dezbatere publică în jurul propunerii, dacă cineva formulează această cerere.

De ce este acest proiect important pentru sectorul cultural? În primul rand, pentru că aduce modificări semnificative în ce priveste procentul şi destinaţia impozitului aplicat veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală şi în al doilea rînd, pentru că face acest lucru reevaluînd ce sînt activităţile (in)dependente. Principiul invocat: prevalenţa economicului în pofida juridicului. Cu alte cuvinte, nu forma contractului, ci utilizarea capitalului din relaţia dintre beneficiar şi plătitor este definitorie (Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente, conform Codului Fiscal).

Reconsiderarea activităţilor independente drept activităţi dependente, pe baza unor criterii definite în proiectul de lege pentru a creşte impozitul aplicat, pare a fi o strategie de a evita critica transformării unei relații care este fundamental una comercială, în una salarială, cum scoate în evidenţă pe blogul său Iulian Urban. În forma propusă acum nu se spune că veniturilor independente (deci şi de proprietate intelectuală – contracte de drept de autor) li se vor aplica automat „regulile de determinare a impozitului şi a contribuţiilor sociale obligatorii”, ci se lucrează la fond, la aprecierea (in)dependentei activităţilor desfăşurate pentru obţinerea acelui venit.

˝Orice activitate poate fi reconsiderată drept activitate dependentă dacă îndeplineşte cel puţin unul din următoarele criterii:
a) beneficiarul de venit se află într-o relaţie de subordonare faţă de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit şi respectă condiţiile de muncă impuse de acesta cum ar fi: atribuţiile ce îi revin şi modul de îndeplinire a acestora, locul desfăşurării activităţii, programul de lucru;
b) în prestarea activităţii beneficiarul de venit foloseşte baza materială a plătitorului de venit, respectiv spaţii cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecţie, unelte de muncă şi altele asemenea;
c) beneficiarul de venit contribuie numai cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şi cu capitalul propriu;
d) plătitorul de venituri suportă în interesul desfăşurării activităţii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate precum şi alte cheltuieli de această natură;
e) plătitorul de venituri suportă indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit;
f) orice alte elemente care reflectă natura dependentă a activităţii.”

Nu ştiu vouă care vă place mai mult, dar favoritul meu este punctul b): „Beneficiarul de venit contribuie numai cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şi cu capitalul propriu.” Mi se pare că exprimă o idee care reprezintă o meteahnă groasă de înţelegere a ce anume reprezintă capitalul pe care îl pune la bătaie o persoană creativă căreia i se potrivesc contractele de drept de autor și deci venituri din drepturi de proprietate intelectuală. Prestaţia fizică şi capacitatea intelectuală reprezintă chiar esenţa procesului creativ. Să ne gandim şi la punctul b), unde se spune că beneficiarul foloseste spaţiile şi echipamentul de lucru ale plătitorului. Artiştii care vor performa în spaţiul unui teatru şi vor „folosi” decorul, sala de spectacol, recuzita ... va fi evident în cazul lor că desfăşoară activităţi dependente, nu? Şi, ca să nu fie niciun dubiu că de fapt ce se doreşte este reconsiderarea tuturor activităţilor independente drept dependente, criteriul f) ne linişteşte de tot: “orice alte elemente care reflectă natura dependentă a activităţii.”

Cîrcotaşii ar putea spune: bine, bine, dar care este de fapt miza discuţiei, cu cît va creşte de fapt impozitarea? Hai să vedem. Presupunem că aveti ghinionul să desfăşuraţi activitatea pe baza contractelor de drept de autor. Aveti şi salariu undeva, dar e minim, cît să aveţi drept la cîteva analize şi vizite la medic gratuite şi să contribuiţi (credeţi voi) la o pensie la bătrîneţe. În urma reconsiderării activităţii pe care o desfăşurați drept dependentă, venitului obținut astfel i se vor aplica „regulile de determinare a impozitului şi a contribuţiilor sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, pentru veniturile din salarii realizate în afara funcţiei de bază.” Cu alte cuvinte, impozite similare salariilor. Sau daca nu aveți salariu, nu vă interesează asigurarea medicală și pensia, nu vă va mai întreba nimeni, le veţi plăti şi le veţi avea, obligatoriu.

În plus, mai există o frază cu potenţial pulverizator pentru cei care desfăşoară activităţi independente, pardon, dependente. O altă prevedere din Ordonanţa de Urgenţă care va modifica Codul Fiscal este: ”În cazul reconsiderării unei activităţi ca activitate dependentă, impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate şi virate fiind datorate solidar de către plătitorul şi beneficiarul de venit.”. Aceasta înseamnă, cum se semnalează într-un articol de vineri din Adevărul, că „Persoana care obţine venituri din activităţi independente, în care sînt incluse şi drepturile de proprietate intelectuală, reconsiderate ca venituri salariale, este pasibil de plata tuturor contribuţiilor, care pot ajunge la aproximativ 80% din veniturile încasate, dacă firma plătitoare este în insolvenţă sau nu achită contribuţiile.”

Cum vor afecta aceste modificări activitatea din sectorul cultural? Probabil că se va dezvolta şi mai mult piaţa neagră, ca peste tot. Acolo unde nu vor putea evita contractele, se va ajunge la un trai mai mizerabil şi cu mai puţine posibilităţi de creație, o nemulţumire aproape de punctul de fierbere faţă de felul în care este administrat şi “adus la centru” banul cîştigat de fiecare....

Ar fi de apreciat să auzim public şi punctele de vedere ale analiştilor şi experţilor publici din domeniul culturii.

Unitatea de Politici Publice din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Cultural ar putea oferi informaţii despre posibilele efecte ale măsurilor propuse asupra activităţii din sectorul cultural şi înainta propuneri de îmbunătăţire. Şi sectorul cultural ar putea să ofere o perspectivă asupra problemei. Cred că doar dacă ne susţinem cauza împreună vom putea, poate, să întoarcem procesul şi către soarta creatorilor şi să convingem că este importantă nuanţarea propunerilor pentru a ţine cont de importanţa existenţei unei culturii vii, chiar şi pe timp de criză.

Raluca Pop este iniţiatoarea banipentruarte, blog şi pagină de Facebook, unde sînt oferite informaţii despre finanţări pentru artişti şi operatori culturali din România şi unde se dezvoltă un spaţiu de reflecţie şi dezbatere despre legislaţia şi politicile culturale din România.