Aprobare pentru arta publică

În perioada august-septembrie am realizat împreună cu colegi din cadrul recent formatei reţele naţionale de tineret a Parlamentului Cultural European o cercetare exploratorie despre arta în spaţiul public. Printre altele, demersul a privit şi modalitatea în care autorităţile şi instituţiile publice tolerează sau se implică pentru a încuraja arta în spaţiul public. Şi cum în România interpretarea activităţii structurilor publice din sectorul cultural se poate face doar în mică măsură pe baza datelor deja disponibile la iniţiative structurilor publice, instrumentul favorit de cercetare a fost cererea de informaţii, realizată în temeiul Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public. Astfel de cereri au fost formulate către Primăria Municipiului Bucureşti, către Ministerul Culturii, Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti şi ArCuB, Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti. Înainte de a prezenta rezultatele, o scurtă trecere în revistă a legii care stă la baza iniţiativelor artistice în spaţiul public.

Manifestarea artistică care trebuie declarată în prealabil

Arta în spaţiul public trebuie să ţină cont de prevederile Legii 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată în 2004. Conform acesteia, „Nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice” (Art.3), însă, organizatorii adunărilor publice trebuie să ţină cont că acestea, totuşi, au nevoie să fie declarate dacă organizatorii deţin în prelabil „indicii sau date că desfăşurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori că ar putea să ducă la manifestări violente”. În acest condiţii, nu doar că trebuie să declare adunarea publică, dar „au obligaţia să solicite din timp primarilor, unităţilor de jandarmi competente teritorial şi poliţiei locale sprijin de specialitate” (ambele citate din Art.3). Şi mai există o veste proastă pentru artiştii care se simt creativi în spaţiul public: este interzisă prin această lege desfăşurarea adunărilor publice „în imediata apropiere a gărilor, porturilor, aeroporturilor, staţiilor de metrou, spitalelor […]”.  De asemenea, trebuie ţinut cont de faptul că la Art. 5 se spune că „este interzisă desfăşurarea simultană a două sau mai multe adunări publice distincte, în acelaşi loc sau pe aceleaşi trasee, indiferent de caracterul acestora.” Acesta a fost, de altfel, singurul motiv invocat de Primăria Municipiului Bucureşti pentru refuzarea unor solicitări pentru desfăşurarea de adunări publice.

Ministerul Culturii – de 2 ani fără finanţare pentru monumente de for public

Ministerul Culturii nu a finanţat în 2011 şi 2012 proiecte de monumente for public şi a primit în această perioadă doar două cereri de finanţare. Pentru realizarea de lucrări de artă vizuală, Ministerul Culturii organizează concursuri naţionale, atunci cînd acestea sînt solicitate de autorităţile publice locale, ONGuri sau foruri internaţionale, iar selecţia este realizată de o comisie de specialişti, stabilită prin ordin de ministru. Există o Comisie Naţională pentru Monumente de For Public, care funcţionează în baza legii 120/2006 a monumentelor de for public, comisie care asigură, conform răspunsului primit, „controlul calităţii artistice a monumentelor care se doresc a fi amplasate în spaţiul public”. De asemenea, această comisie urmăreşte execuţia lucrărilor deja avizate. În ce priveşte finanţarea proiectelor de artă contemporană, dintre care unele de artă publică, Ministerul menţionează în lista finanţărilor acordate, proiectele selectate în cadrul Programului Cultural Naţional pentru susţinerea financiară a taberelor de creaţie plastică naţionale şi internaţionale, proiectele pentru participarea României la Bienala de Artă şi Bienala de Arhitectură de la Veneţia şi alte iniţiative. Prin aceste alte iniţiative, care nu se menţionează prin ce procedură au fost selectate pentru finanţare, se numeră mai multe proiecte al Uniunii Artiştilor Plastici din România, ONGuri şi chiar şi un PFA. 

Consultați răspunsul Ministerului Culturii.

Primăria municipiului Bucureşti – o cerere de informaţii, 4 răspunsuri diferite

Procedura pentru depunerea şi aprobarea solicitărilor de derulare a proiectelor sau evenimentelor în spaţiile publice din Bucureşti presupune depunerea unei cereri la Centrul de Informare şi Documentare pentru Relaţii cu Cetăţenii, care să cuprindă informaţii despre proiect sau eveniment destul de detaliate: scop, grup ţintă, locaţie, perioadă şi o estimare a numărului de participanţi. Cerere este aprobată (în cazul fericit) de către Primarul General, iar apoi se realizează o solicitare către Secretarul General pentru a programa evenimentul în spaţiul public solicitat. Apoi se organizează o Comisie Tehnică de Aprobare a derulării evenimentului pe domeniul public solicitat, care, dacă aprobă evenimentul, încheie cu organizatorul un Protocol, care este semnat de membrii Comisiei, solicitant şi Primarul General. După desfăşurarea evenimentului se întocmeşte un raport, care este la rîndul său semnat de Primarul General. 

Direcţia Administraţie Publică a PMB a comunicat că în 2011 au fost înregistrate 2478 de cereri pentru organizarea de adunări publice sau evenimente, dintre care 701 au avut un caracter cultural, artistic sau sportiv. În 2012 cifrele sunt similare: la 2310 total de cereri, 594 au avut un caracter cultural, artistic sau sportiv. Au fost respinse 68 de cereri cu caracter cultural în 2011 şi 52 în 2012, motivul fiind că locaţia solicitată era ocupată cu un alt eveniment ocupat anterior. În acelaşi timp, însă, la Direcţia Generală Dezvoltare şi Investiţii sunt trei situaţii mai detaliate. La Serviciul Învăţămînt au ajuns, în 2011, 25 de solicitări pentru proiecte sau evenimente artistice sau culturale, toate fiind aprobate, iar la Serviciul Turism au fost depuse 10 în 2011 şi tot 10 în 2012. Serviciul Învăţămînt face, de altfel, o precizare interesantă despre posibilitatea relocării sau desfăşurarea evenimentului într-o altă perioadă înainte de a fi respins pe motiv că deja se întîmplă ceva acolo în perioada propusă. Cu alte cuvinte, nu se refuză direct solicitarea, ci mai întîi se negociază cu solicitantul. La Serviciul Cultură răspunsurile au privit mai degrabă numărul de cereri pentru care s-a solicitat chiar sprijinul instituţiei, atît în 2011, cît şi în 2012, structura contribuind la realizarea a opt proiecte culturale. 

Consultați răspunsurile Direcţiei Administraţie Publică, Serviciului Cultură, Serviciului Învăţămînt şi Serviciului Turism.

ArCuB – nu mai finanţează din 2009, dar încheie parteneriate cu sprijin financiar

se prezintă pe pagina de web a instituţiei drept un serviciu public de cultură aflat sub autoritatea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, „singura instituţie de acest fel din România care are rolul de punte între autoritatea locală şi societatea civilă, proiectele culturale pe care le realizează avînd o importantă componentă socio-educativă.” ArCub a finanţat pînă în 2009 proiecte culturale pe bază de competiţie, în urma unei selecţii realizate de comisii desemnate de Primăria Municipiului Bucureşti. 10% din bugetul instituţiei ajungea în acest fel să sprijine proiecte culturale într-un mod care permitea tuturor celor interesaţi să se înscrie şi să aibă şansa lor la finanţare. Începînd cu 2010, invocînd criza, ArCuB şi-a retras finanţările şi a devenit un operator cultural care are atît proiecte proprii, cît se și angajează în colaborări cu alte organizaţii şi instituţii, care au uneori şi o componentă financiară din partea ArCuB. Întrebările adresate ArCuB au vizat cuantumul finanţărilor acordate, criteriile de selecţie, eventualele strategii care stau la baza deciziilor luate în acest sens şi alte asemenea aspecte. Din păcate, răspunsul primit a invocat faptul că solicitarea a vizat exclusiv finanţările, iar instituţia a considerat că sprijinul financiar acordat unor alte organizaţii în baza parteneriatelor încheiate nu constituie în acest sens obiectul legitim al întrebării. Din acest motiv, din partea ArCuB nu am primit practic răspunsuri despre natura implicării instituţiei în finanţarea proiectelor culturale de artă în spaţiul public.

Consultați răspunsul ArCuB – Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti.

Libertatea de expresie în labirintul administrativ

Darea de seamă prezentată sintetic mai sus (multe dintre informaţii sunt preluate mot à mot din răspunsurile primite, deci vă rog să nu mă acuzaţi de plagiat în lipsa ghilimelelor) invită la o explorare a subiectului fie şi doar din prisma experienţei de urmare a procedurilor indicate pentru a declara/primi aprobarea sau chiar sprijinul pentru organizarea unei manifestări artistice în spaţiul public. Aceste trei niveluri de implicare a autorităţii publice în dinamica implementării proiectului ar merita o mai atentă interogare, atît cu scop informativ, cît şi pentru a preveni abuzurile care se ascund în nuanţele limbajului birocratic al administraţiei publice româneşti. De exemplu, hăţişurile compartimentării şi delimitării responsabilităţii la Primăria Municipiului Bucureşti, evident din faptul că fiecare direcţie/serviciu mi-a răspuns separat, avînd înregistrată distinct aceeaşi cerere pentru informaţii de interes public şi trecînd ulterior prin acelaşi birou centralizator – Direcţia Asistenţă Tehnică şi Juridică Serviciul Transparenţă Decizională – poate îngropa un proiect cultural înainte de a demera. Aceste lucruri merită clarificate. Arta în spaţiul public din România are nevoie de un astfel de demers. 

Raluca Pop este manager şi facilitator cultural, membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei MetruCub – resurse pentru cultură.