Un drum cu un singur sens?

- despre consultarea pentru politicile culturale europene -

Săptămîna trecută Marilena Stanciu (Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional) a trimis către operatorii culturali invitaţia de a trimite puncte de vedere si sugestii pe marginea Planului de Lucru în Domeniul Culturii pentru perioada 2008-2010 şi alte propuneri pentru politici culturale, studii, domenii în care ar fi oportun schimbul de bune practici în acest sens pentru următoarea perioadă. Pe baza evaluării şi în urma propunerilor trimise, noul Plan va fi discutat şi aprobat de Consiliul Uniunii Europene, moment din care va determina o serie de obligaţii pentru Statele Membre, Consiliu şi Comisia Europeană.

Nu cred că e nevoie de un amplu studiu pentru a observa că aproape nimeni nu mai are încredere în astfel de invitaţii. O lungă şi neplăcută experienţă de planuri şi strategii care nu au fost aduse la viaţă sau care au fost atît de răstălmăcite că au pierdut semnificaţia convenită şi au slăbit sensul potenţialului lor performativ cu siguranţă îşi spune cuvîntul. Mai contribuie la reacţia de respingere şi lovirea zi de zi de deciziilor concrete de alocare sau reducere a fondurilor din bugetul public şi de iniţiative legislative care trec netulburate, decizii ale căror sensuri le întrezărim în calcule politice şi de circumstanţă, şi nicidecum în planuri şi strategii fundamentate şi asumate. Aceste decizii şi oamenii care le pun în aplicare reprezintă politici culturale în sine, vorbesc despre valori şi priorităţi, despre pîrghii şi surse de informare.

Şi totuşi, dacă ar fi să luăm de bună invitaţia şi să încercăm să înţelegem ce ni se propune, care ar fi concluzia? Care este rolul şi sensul Planului de lucru al Consiliului UE in domeniul Culturii, cum influenţează activitatea în Statele Membre şi cum ajunge la noi? Cum înţelege Romînia să comunice participarea sa la lucrările acestui Consiliu şi al altor structuri născute în urma Planului de lucru, cum se aliniază Ministerul Culturii efortulor comunitare de sprijinire a mobilităţii artiştilor, de digitizare şi implementare a Convenţiei UNESCO pentru protecţia şi promovarea diversităţii expresiilor culturale – cateva dintre priorităţile pentru perioada 2008-2010 - şi cum ne putem plasa încrederea în aceste consultări?

Cum dezvoltă Uniunea Europeană politici culturale în domeniul culturii – principiul subisidiarităţii şi Metoda Deschisă de Coordonare

Planurile de lucru aprobate de Consiliul Uniunii Europene reprezintă un set de activităţi orientate în jurul unor priorităţi, plasate într-un orizont de timp de regulă de 2 ani şi cărora le sînt asociate un set de obiective şi activităţi. Pînă în 2007, acest plan de lucru crea pe de o parte obligaţii de raportare pe subiectele selectate pentru miniştrii Statelor Membre şi definea studii şi acţiuni ale Comisiei Europene şi Statelor Membre.

În 2007, Uniunea Europeană a lansat prima Agendă Europeană pentru Cultură, document cu valoare strategică şi de reper pentru activitatea la toate nivelurile: cel comunitar, cel regional şi cel naţional. Această Agendă, aparent doar un alt document printre mormanele de hîrtii care ies zilnic din uzina birocratică care este Uniunea Europeană, a reinventat modul de lucru în domeniul culturii la nivel european din mai multe privinţe.

În primul rînd, a stabilit un set de obiective generale, a indicat valorile şi principiile pe baza cărora urmează să se desfăşoare activitatea în acest domeniu în viitor şi pîrghiile de acţiune pe care le are la dispoziţie Uniunea Europeană pentru a influenţa politicile şi activitatea culturală. Desigur, definirea acestora este una foarte generală, fapt justificat prin insăşi natura documentului – este o strategie -, dar totuşi este important de urmărit care sînt relaţiile care sînt stabilite între cultură şi educaţie, de pildă, care este importanţa atribuită dialogului intercultural şi care este rolul atribuit culturii în relaţile internaţionale ale comunităţii europene.

La fel de important, acest document a impus un mecanism de lucru prin care respectîndu-se principiul subsidiarităţii, se poate ajunge totuşi la o coordonare şi acţiune comună în spaţiul comunitar.  Exersat în domenii precum educaţia, politicile de tineret şi combaterea excluziunii sociale, acest mecanism înseamnă că statele membre ale UE îşi coordonează politicile printr-un proces de învăţare mutuala şi schimb structurat de informaţii şi lucrează împreună pentru a defini o viziune comună a situaţiei la nivelul comunităţii europene, probleme şi recomandări practice. Pentru ca Metoda Deschisă de Coordonare (MDC) să funcţioneze se constituie la nivel european grupuri de lucru, la care fiecare Stat Membru interesat îşi desemnează un reprezentant cu experienţă operaţională şi în dezvoltarea de politici în respectivul domeniu la nivel naţional. Grupurile de lucru se constitute pe marginea priorităţilor propuse şi aprobate de Comisia Europeană şi Consiliul Uniunii Europene şi în cadrul lor se prezintă exemple din practica la nivel naţional şi se caută soluţii care să funcţioneze, soluţii comune sau poate doar sfaturi din partea cuiva care are de istorisit o situaţie similară, în altă ţară. Periodic, grupurile de lucru raportează instituţiilor europene şi publicului general.

Din toată poliloghia de mai sus, esenţial este că Planul de Lucru implică responsabilităţi nu doar pentru Comisia Europeană, ci şi pentru Statele Membre: obligaţii de raportare pe marginea priorităţilor stabilite şi de încurajare a unor schimbări pozitive în sensul atingerii obiectivelor agreate în cadrul grupurilor de lucru şi în conformitate cu obiectivele generale ale Planului, plasate strategic în contextul Agendei Europene pentru Cultură. E o mişcare continuă de sus în jos, de la general la particular, dar şi invers, dacă există presiune şi argumente în acest sens. Momentul de acum, cînd se redefinesc priorităţile pentru următorii trei ani este un astfel de punct important. În continuare Agenda Europeană pentru Cultură este cadrul general, dar sînt regîndite priorităţile operaţionale care vor da sensul activităţii şi cercetării europene în domeniul culturii (studii).

Interpretarea românească a participării la politicile culturale europene în domeniul culturii

Fără a pune la îndoială bunele intenţii ale persoanei care a comunicat invitaţia de a oferi puncte de vedere şi propuneri pentru perioada 2010-2012, consider totuşi că aceasta reprezintă o oarecare bătaie de joc. Pusă faţă în faţă cu realitatea, consultarea nu are nici fondul, nici forma pentru a fi luată în serios, iată de ce:

● invitaţia a fost trimisă pe grupurile de discuţii yahoo şi nu se regăseşte pe niciuna dintre secţiunile paginii de Internet a Ministerului Culturii. Te întrebi în consecinţă care este asumarea instituţională reală a propunerii de a răspunde invitaţiei;

● nu sînt publicate nici acum, după 2 ani şi jumătate de la numirea unora dintre ei, numele experţilor trimişi să reprezinte Romania în grupurile de lucru pentru dezvoltarea Planului de lucru pentru 2008-2010;

● nu sînt publicate rapoartele şi recomandările pe care aceştia le-au redactat sau primit din partea colegilor din aceste grupe de lucru;

● nu s-a realizat şi publicat nicio analiză a măsurilor luate de România în efortul de a răspunde obiectivelor asumate la nivel european în aceşti 2 ani şi jumătate. Nu cunoaştem cum a raportat Romania situaţia de pănă acum cu privire la priorităţile pentru 2008-2010 ale Planului de lucru:

Prioritatea 1: Îmbunătățirea condițiilor pentru mobilitatea artiștilor și a altor profesioniști din domeniul culturii

Prioritatea 2: Promovarea accesului la cultură, în special prin promovarea moștenirii culturale, a multilingvismului, a procesului de digitalizare, a turismului cultural, a sinergiilor cu educația, în special educația în domeniul artelor, precum și a unei mai mari mobilități a colecțiilor

Prioritatea 3: Dezvoltarea datelor, statisticilor și metodologiilor în sectorul culturii și îmbunătățirea comparabilități acestora

Prioritatea 4: Dezvoltarea la maxim a potențialului sectoarelor culturii și creației, în special cel al IMM-urilor

Prioritatea 5: Promovarea și punerea în aplicare a Convenției Unesco privind protecția și promovarea diversității formelor de exprimare culturală

Cum să ne dăm cu parerea cînd nu avem aceste informaţii esenţiale?

În schimb, avem o serie de realităţi relativ la priorităţile de mai sus (şi sînt convinsă că alţii ar putea continua lista, lucru pe care îl încurajez):

● începand cu 2009 fondul de mobilitate al Ministerului Culturii a fost sistat;   

● fondurile pentru digitizarea patrimoniului cultural al Romaniei nu au fost alocate, desi există o politică publică care a primit încă din 2007 afizul favorabil al Guvernului;

● biroul pentru UNESCO din cadrul Ministerului Culturii nu are niciun set de propuneri, nu monitorizează, coordonează sau colaborează cu nicio altă instituţie care sa aibă ca sarcină încurajarea sau observarea schimbărilor legislative şi redactarea unor propuneri strategice sau legislative în acest sens, nu publică decît informaţii despre participarea la diferite congrese şi întîlniri internaţionale. Centrul de Cercetare si Consultanta în Domeniul Culturii contribuie şi participă uneori la întîlnirile de lucru şi Adunările Generale ale UNESCO, unde se elaborează setul de măsuri şi recomandări prin care Conventia va deveni operaţională, dar o face fără a avea un mandat specific în acest sens din partea Ministerului Culturii şi, în consecinţă, deşi avînd bune intenţii, nu reuşeşte să construiască acea masă de presiune care ar reuși să dezvolte o transpunere adaptată situaţiei nationale a Convenţiei UNESCO pentru diversitatea expresiilor culturale.

Părerea mea ar fi că Ministerul a reuşit să argumenteze toate aceste lipsuri. Dacă a îndrăznit să scrie în raportul către Ministerul de Finanţe că fondul de mobilitate a fost în anul 2009 funcţional (pagina 8), deşi acesta fusese sistat încă de la începutul anului, cine poate să spună că la fel nu se întîmplă şi la Consiliul Uniuniii Europene?...

Încredere? Chiar dacă nu o merită, nu cred că ne permitem să ne retragem şi să îi lăsăm să lucreze în spatele uşilor închise. Jocul trebuie jucat în continuare: propuneri şi puncte de vedere, consultări şi dialog şi încrederea oferită de fiecare dată, dar nu o încredere oarbă, ci una care pretinde seriozitate şi responsabilitate din partea lor, cu obligativitatea oferirii de informaţii corecte şi complete despre activitatea şi rezultatele pe care le au. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional aşteaptă opinia noastră pînă pe 11 iunie la adresa uae.mccpn [at] gmail.com.

Raluca Pop este iniţiatoarea banipentruarte, blog şi pagină de Facebook, unde sînt oferite informaţii despre finanţări pentru artişti şi operatori culturali din România şi unde se dezvoltă un spaţiu de reflecţie şi dezbatere despre legislaţia şi politicile culturale din România.