⬆
cool
De la James Dean la Roşia Montană
Din cînd în cînd, în conversaţii, mă surprind că-mi mai scapă cîte un cool, mai ales pentru a augmenta o aprobare. De regulă spun „fain“ sau „mişto“, dar, cu timpul, cred că încep să preiau din vorbirea din jurul meu (oh, my God!). O fac instinctiv, mecanic, fără să gîndesc.
Generaţia K
Noi sîntem într-o eră în care lucrurile se schimbă repede, gadgeturile apar şi dispar, tehnologia se înnoieşte radical peste noapte, moravurile se mişcă mai iute ca în trecut. O epocă în care acceptăm diversitatea, sîntem toleranţi cu cei ce sînt altfel, şi mai ales nu mai există un standard unic de viaţă.
Limbă naţională şi spirit public
În spaţiul public al ultimilor 25 de ani este exprimată frecvent îngrijorarea privitoare la starea şi soarta limbii române. Cei preocupaţi de această problemă sînt mai ales intelectuali umanişti şi, uneori, chiar lingvişti. Ei atrag atenţia că limba română este ameninţată în fiinţa ei şi că viitorul ei nu poate fi decît sumbru.
Liste la subiect
Ce e cool? Un fel de „fresh de idei de-a gata“. Imaginea mi-a fost dată auzind un grup de fetiţe elveţiene, care veneau de la şcoală şi îşi comentau isprăvile exclamînd, tot la a doua frază, admirativ: „oohh, c’est frais!“, „waw, c’est super frais!“, de nu ştiam, în primul moment, ce spun copilele atît de entuziast.
Coolvin&Hobbes: poetici coolturale
În benzile desenate cu Calvin şi Hobbes, fenomenul cool revine frecvent. Pentru el pledează neobosit Calvin, confruntîndu-se fără excepţie cu opacitatea adulţilor, dar şi cu imposibilitatea de a face termenul inteligibil pentru bunul său prieten Hobbes.
Ce era odinioară cool
De foarte multe ori, cînd vine vorba despre modă, personalităţi sau obiceiuri elegante, trecutul nu poate fi evitat. Pe site-ul distractify.com, am descoperit un clasament al reperelor şi modelelor de altădată, care „ne reamintesc ce înseamnă, de fapt, să fii cool“.
Din istoria unei benzi desenate
Calvin şi Hobbes este o bandă desenată, creată de ilustratorul american Bill Watterson în 1985. Povestea îi are în centru pe Calvin, un copil precoce, neastîmpărat şi aventuros, şi pe animalul său de pluş, sardonicul tigrul Hobbes. Numele celor doi vin de la John Calvin şi Thomas Hobbes.
Tineretul din ziua de ieri
S-o spunem clar şi răspicat de la bun început: pentru tineretul din ziua de azi e „cool“ să nu ai nici un Dumnezeu. La propriu şi la figurat. Tinerii şi adolescenţii sînt superficiali, obraznici, trec prin şcoală ca gîsca prin apă, singurul lor model este Gigi Becali şi singurul lor scop e să cîştige bani, bani, bani.
Cîteva repere ştiinţifice
Pe parcursul a şase experimente, am demonstrat cum consumatorii percep diferite acte culturale, branduri şi oameni ca fiind cool, dacă aceştia îndeplinesc condiţia autonomiei. Independenţa pare a fi legitimă şi astfel conduce către o perspectivă asupra conceptului cool.
O istorie personală
Era în ’91, tata era plecat de cîteva luni bune în State, cu o bursă, cînd i-am trimis prima scrisoare. După ce l-am informat, destul de sec, că fac bine, însă frate-miu mai mic mă enervează îngrozitor, iar mama mă pisălogeşte încontinuu cu şcoala, am trecut direct la subiect.
„Vi-l puteţi imagina pe James Bond agitat?“
Într-un articol publicat pe time.com, autorul, Eric Barker, analizează conceptul de atitudine cool, pornind de la un studiu semnat de Olivia Fox Cabane, specialist în leadership, lector la Universităţi precum Stanford, Yale sau Harward, preocupat de charismă, ca domeniu predilect de cercetare.
Pe vremea cînd cool era bestial
Cînd mă gîndesc la cool, mă gîndesc aproape din reflex la adolescenţi, fiindcă ei sînt cei care au tendinţa de a cataloga şi portretiza, de a-şi căuta repere şi valori la modă, de a lua în seamă doar lucrurile care „contează“, ferindu-se de celelalte, ce ar putea să-i contamineze iremediabil de, hai să-i zicem, un uncool.
O specie pe cale de apariţie
Acum ceva vreme am fost într-un liceu bucureştean. Urma să intervievez cîteva eleve care cîştigaseră un concurs de fizică. Cum am ajuns prea devreme, elevele fiind încă în sala de curs, a trebuit să aştept pe coridor, pînă la recreaţie, timp în care am încercat să socializez cu elevul de serviciu.