Bani din site-urile seci

Publicat în Dilema Veche nr. 335 din 15-21 iulie 2010
Bani din site urile seci jpeg

Interviuri şi declaraţii de presă recente ale principalilor jucători din piaţa media trădează dorinţa acestora de a monetiza variantele digitale ale unora dintre publicaţiile tipărite. Mutarea este în linie cu ideile similare din străinătate, deşi rezultatele actorilor locali riscă să nu fie aceleaşi. În mod sigur, vorbim de un stadiu experimental pentru orice publicaţie din lume, cu puţine exemple de succes, dar problema imputării unor costuri pentru accesul la varianta digitală a unui cotidian sau săptămînal românesc tinde să fie diferită de situaţia din străinătate. 

George Hari Popescu publică în numărul 331 al Dilemei vechi un articol excelent pe tema presei online. În el, autorul specifică paşii necesari pentru ca o publicaţie să supravieţuiască în mediul virtual într-un format plătit. Pe scurt, în situaţia ideală în care românii ar fi tentaţi să plătească pentru un articol pe web, aceştia şi-ar dori să citească informaţii noi, negăsite în variantele clasice ale cotidienelor centrale şi într-un format care să justifice taxa impusă, în cadrul mediului – ataşamente multimedia, o sumă întreagă de informaţii conexe, acces la reţelele de socializare: practic structura din jurul articolului să ofere acea plus-valoare necesară unei investiţii cît de mici. Dl Popescu prezintă soluţiile ideale, în măsura în care presa scrisă tinde spre valori şi aspecte comune, de-a lungul globului. Realitatea românească, însă, este una cu mult mai complexă şi diferită. 

Slabul interes pentru formula Web 2.0 

Problema, în principiu, se referă la digitalizarea presei, iar aici nu putem discuta decît de transformarea unor ziare în ceva mai mult decît simple creaţii statice, de evoluţia mediului într-o direcţie care să se adapteze la rigorile noului format internaut. Acest lucru nu s-a întîmplat în România. Fără să începem discuţia pe tema conţinutului premium sau plătit, de cele mai multe ori publicaţiile româneşti se rezumă la a publica pe Internet o parte din conţinutul ziarului şi la a cere, ca plus-valoare, comentarii din partea cititorilor. Abilitatea de transmitere a respectivului articol prin reţele sociale de tip Twitter sau Facebook, abonarea la fluxul RSS al autorului sau al secţiunii, clipurile video integrate în text şi, obligatoriu, datul cu părerea reprezintă idei copiate din străinătate, dar opţiuni nu foarte des folosite la cititorii internauţi români. În fapt, ideea de integrare a mass-mediei tradiţionale în norul internaut, în comunicarea dintre cititori şi autori, stabileşte bazele conceptului Web 2.0, acela de interactivitate, dar nu reprezintă şi o nevoie stringentă a vizitatorilor români. Prezenţele online ale televiziunilor şi ziarele cu variante strict digitale tind să atragă cea mai puternică interacţiune cu utilizatorii, conform studiilor efectuate pînă acum. Bref, din cei 10% dintre români care citesc ştirile online, puţini trădează altceva decît interesul în informaţia brută sau vreo formă de atracţie specială cu site-urile respective. Utilizatorul standard citeşte un articol dintr-un cotidian central pe Internet pentru că este accesibil cu o seară înainte de apariţia la standuri (şi pentru că este gratuit), dar nu îl interesează într-un mod exact afişarea site-ului, modalităţile de interacţiune cu alţi cititori sau capacitatea sa de a fi un comentator avizat pe tema articolului. Atîta timp cît un ziar publicat are un site, prezenţa online va fi vizitată. Dacă ziarul moare (cum a fost cazul unor publicaţii precum Ziua sau Cotidianul, atunci şi interesul pentru variantele lor online, rămase în viaţă, scade. Brandul publicat pe hîrtie conferă o anumită doză de credibilitate, deşi publicaţii precum Hotnews sau Ziare.com, pornite, din start, online, tind să supravieţuiască fără nici o problemă. 

Blogurile jurnaliştilor 

Site-urile ziarelor centrale sînt mai degrabă agregatoare de conţinut decît puncte de oprire pentru vizitatori. Apariţia blogurilor de jurnalişti şi relaţia ciudată a trusturilor de presă cu nişte eforturi eminamente personale din partea angajaţilor au dus la nişte prezenţe internaute cotidiene care sînt incapabile să menţină traficul primit, trimiţîndu-l înspre alte zări şi nume de domenii. Editorializarea conţinutului şi tabloidizarea presei „serioase“ prin apariţia jurnaliştilor bloggeri, care nu activează pe bloguri pe baza contractelor de muncă, dar care publică informaţii obţinute prin natura slujbei, sînt elemente vizibile din ce în ce mai des în presa românească. Vorbim, în esenţă, de două aspecte, însă: pe de o parte, avem rezultatul erei digitale, cu o sumă mult mai mare de surse de informare; pe de alta, de adaptarea inexactă şi neînţeleasă a trusturilor la noul mediu, cu largă permisivitate la adresa ziariştilor şi a informaţiilor pe care aceştia le publică pe Internet. Este ca şi cînd trustul publică informaţii pentru că trebuie să le publice, ziaristul ajută, dar îşi dezvoltă şi blogul personal în caz de cine ştie ce, iar cititorul intră pentru că îi este fizic lene să meargă pînă la stand pentru ziar, cînd are 100 de surse de informare pe Internet, dar nu citeşte decît dintr-un discernămînt vag datornic faţă de brandul publicaţiei originale, tipărite. 

În esenţă, variantele digitale ale ziarelor nu sînt luate în serios, ca destinaţii de informare în sine. Lipsa aceasta de comunitate virtuală este, probabil, principalul motiv pentru care sistemul curent nu funcţionează, în ciuda faptului că traficul site-urilor de informare este în continuă creştere. Trusturile de presă dezvoltă politici de integrare cu mediile digitale, cu numeroase site-uri specializate (informare, video etc.), dar, în loc să concentreze toate resursele în doar una sau cîteva căi de intrare sau site-uri, să dezvolte încrederea vizitatorilor în ele ca produse în sine, se preferă atomizarea informaţiilor pe bloguri, minisite-uri şi alte destinaţii din grupul de servicii ale trusturilor. 

La noi şi la ei 

Monetizarea, în condiţiile date, este sortită unei nişe din vizitatorii originali, cu rezultate dubioase şi nesigure. Articolul scris de George Hari Popescu explică mult mai bine soluţiile ideale, în acest sens. Din păcate, stilul curent al presei româneşti prezente în online, în genere vorbind, nu permite o dezvoltare reală în direcţia unui grup puternic de utilizatori dedicaţi informaţiei. Instinctul e bun, în măsura în care există şi alte asemenea eforturi în străinătate, dar nici unul dintre ziarele româneşti nu deţine istoria sau renumele de care se bucură publicaţiile americane, spre exemplu, care încearcă astfel de experimente. Mai mult, instituţional vorbind, prin codul de etică al publicaţiei, ziariştilor păstoriţi de New York Times, spre exemplu, nu le este permis să publice informaţiile obţinute prin natura posturilor pe blogurile personale sau să ofere exclusivităţi în măsura sau mai bine zis halul în care jurnaliştii români îşi practică, uneori, meseria pe bloguri. 

Din aceste puncte de vedere, ideea monetizării accesului la ziare pe Internet este un simplu vis de buzunar al celor care nu înţeleg, în vreun fel, realitatea presei româneşti. Din păcate pentru noi, consumatorii de informaţii, sînt aceiaşi oameni care nu înţeleg foarte bine nici Internetul, ceea ce va duce, automat, la nişte heirupisme împotriva dreptului la liberă informare. 

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.