Suveniruri & accesorii londoneze

Loreley PETROIU
Publicat în Dilema Veche nr. 210 din 23 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

N-aş fi ajuns prea curînd să vizitez Londra dacă n-ar fi fost la mijloc dorinţa mamei mele de a-şi petrece acolo concediul. Dezvoltase de-a lungul ultimilor ani o puternică fascinaţie al cărei prim efect fusese acela de-a mitiza Londra din mintea mea pînă la punctul în care devenise aproape intangibilă. Singurele mele pregătiri s-au limitat la fixarea traseului, rezervarea unui hotel ieftin şi potrivirea variatelor orare de drum. Pentru restul, îmi era suficient să ştiu că se înarmase ea cu tot ce trebuie: un dosar întreg cu diverse informaţii culese de pe Internet, hărţi listate pe zone, plus un tabel în Excel (!) cu obiectivele turistice ale călătoriei noastre. Dar chiar şi aşa, păstrasem în mine fără încetare destule îndoieli care să ţină Londra pe piedestalul înalt pe care o urcasem, şi, pînă să cobor din autobuzul care ne luase de la aeroport şi ne lăsase în zona gării Victoria, n-am crezut că pot să privesc în jur şi să-mi spun: "Sînt la Londra". Nu ştiam prea bine la ce să mă aştept, şi de aceea Londra m-a cucerit instantaneu, paralizîndu-mi totodată şi capacitatea de-a o descrie într-o "etichetă" de ansamblu care să nu sune inflamat. Dar nici nu cred că e exagerat dacă spun că e un oraş fabulos - de fapt, o colecţie de oraşe unice, atît de mare e contrastul între cîteva din zonele văzute. Din lista de obiective turistice, am ratat cam jumătate, asta pentru că, în drum spre vreunul dintre ele, ne ieşeau în cale alte şi alte lucruri ce meritau văzute - şi nu mă refer neapărat la nişte locuri anume: pe stradă aproape orice lucru poate fi privit ca un spectacol, iar cosmopolitismul e ameţitor: pakistanezii care-ţi oferă după-amiaza ziarul gratuit (The London Paper şi Lite London, aflate la concurenţă: dacă l-am acceptat pe primul, distribuitorul celui de-al doilea, aflat la doi metri mai încolo, nu mi l-a mai întins şi pe-al său), musulmanii care îşi fac rugăciunile pe iarbă, în parc, indienii cu turban de la volanul taxiului londonez, negresele care conduc autobuze, ori amalgamul de bucătării orientale din Camden Town, o zonă din nordul Londrei faimoasă mai ales pentru pieţele şi bazarurile ei aglomerate dar şi pentru fluxul pestriţ de punkeri. De-aici se pot cumpăra şi suveniruri ieftine, şi accesorii punk, dar şi "cannabis lollipop" sau cătuşe cu blăniţă roz... Sînt şi patrule de poliţie care se plimbă relaxat prin mulţimea de oameni, iar consumul de alcool e interzis în zonă. Cu totul altfel stau lucrurile în City, centrul financiar al Londrei, unde aproape toţi oamenii de pe stradă sînt îmbrăcaţi la costum şi e un spectacol bizar şi neobişnuit să vezi mulţimea de siluete negre umblînd grăbit, în linişte, ca şi cum ar avea fiecare o ţintă foarte precisă. O parte din ei se duc la Leadenhall Market, o veche piaţă acoperită ce seamănă mai mult cu o galerie şi care se laudă cu faptul de-a fi apărut şi în filmul Harry Potter şi piatra filozofală. Aici, aceiaşi finanţişti sobri se adună spre seară la bere: toţi stau în picioare, cu paharul în mînă, într-un vacarm asurzitor de conversaţii. Şi la pub-ul la care-am fost, "The Shakespeare", există acelaşi obicei, de-a sta mai degrabă în picioare, deşi e plin de locuri libere. Nu se fumează (decît afară), şi, dacă e vreun meci de fotbal, cei mai mulţi dintre clienţi stau în jurul ecranului exprimîndu-şi foarte zgomotos suportul. La pub vin şi multe femei - şi nu există jena aceea de-a fi considerată deplasată pentru că mergi să bei ceva, neînsoţită de un bărbat: am numărat în grupul din faţa mea 14 femei îmbrăcate elegant care beau, povesteau şi se simţeau foarte bine, iar media de vîrstă a grupului se apropia bine de 40. Englezii sînt foarte amabili, dar mostra de bun-simţ care m-a cucerit total se referă de fapt la interdicţia afişată în baruri şi magazine de-a vinde tutun ori alcool minorilor, formulată astfel într-un loc: "Dacă eşti suficient de norocos să arăţi mai tînăr de 18 ani, te rugăm să nu te simţi ofensat dacă îţi vom cere un act de identitate". Pe stradă se întîmplă mereu cîte ceva: te poţi întîlni pe Strand cu Christian Slater, poţi asista la demonstraţii (împotriva lui Robert Mugabe), poţi vedea travestiţi după care nu întoarce nimeni capul a şoc sau mirare, iar uneori poţi nimeri într-un film: mi s-a întîmplat din greşeală, pe malul sudic al Tamisei, sub podul Waterloo, şi, pînă să înţeleg bine rostul mulţimii în care nimerisem, m-am trezit că fac figuraţie după nişte indicaţii sumare: "Don’t look into the camera but look happy!". Nu ştiu unde dispăruse Dustin Hoffman după aceea, dar Emma Thompson mai rămăsese cîteva minute să se lase pozată de cei din jur. Parcurile londoneze sînt într-adevăr superbe: în St. James’s Park, aflat în apropierea Palatului Buckingham, există şi un lac plin de lebede (albe şi negre), pelicani, gîşte, raţe, iar veveriţele celebre (şi hoaţe: pe una am surprins-o cu aparatul foto şterpelind o alună din sacoşa unei doamne) roiesc în voie pe aleile parcului. Cel mai frumos loc mi s-a părut a fi Kensington Gardens, cîndva parte din Hyde Park: arhitectura peisagistică îţi taie respiraţia, sînt şi aici veveriţe (ca de altfel în toate parcurile Londrei), şi probabil motivul pentru care m-am îndrăgostit de el se datorează şi norocului de a-l fi văzut în lumina de apus a soarelui: pînă în acel moment n-am apucat să zăresc albastrul cerului londonez, avînd parte doar de rain sau shower. Loreley Petroiu este absolventă a Facultăţii de Studii Europene din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj; în prezent, web designer.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.