Dacă aş fi primar

Dacă aş candida ca primar la alegerile locale, aş propune o strategie verde care să includă tot ce-i trebuie unui politician aflat în campanie electorală; referinţa la un subiect global extrem de fierbinte, un cadru care ar crea locuri de muncă, ar reduce poluarea, ar rezolva transportul sufocant, ar atrage turişti şi ar disciplina haosul din construcţii. Şi mai ales aş avea dreptul să-i critic pe ceilalţi candidaţi că folosesc eticheta eco doar pentru a da un strop de culoare campaniilor lor, dar în realitate puţin le pasă de ameninţarea încălzirii globale şi de criza energetică ce se prefigurează la orizont. Elementul-cheie în strategia mea verde ar fi crearea unui oraş ecologic care să fie atractiv pentru turiştii străini, investitori şi cetăţeni deopotrivă. Aş stabili obiective ambiţioase în reducerea cu 90% a poluării şi nivelului de dioxid de carbon. Desigur, acest lucru înseamnă investiţii masive în infrastructură, transport şi construcţii - automat şi noi locuri de muncă şi reduceri majore la facturile de întreţinere (o altă promisiune ce poate fi făcută în perioada alegerilor). La temelia acestei strategii stă teoria potrivit căreia dacă Bucureştiul ar deveni un oraş "eco", ar atrage fără îndoială mai mulţi turişti, fiind pur şi simplu un oraş mai plăcut. Cu alte cuvinte, beneficiarii infrastructurii ar fi în ultimă instanţă chiar rezidenţii oraşului. Aş demonstra că reducerea facturilor la întreţinere cu pînă la 100% e acum posibilă prin investiţii în tehnologiile germane numite PassivHaus (o mare parte dintre ele nici măcar nu sînt high-tech). Aş arăta cît de vitală este găsirea de soluţii la o dublă ameninţare: încălzirea globală (cu o posibilă creştere cu 6 metri a nivelului mărilor) şi epuizarea combustibilului (unii oameni de ştiinţă afirmă că rezervele de petrol vor începe să se epuizeze din 2012). Acest nor ameninţător global ar furniza campaniei mele urgenţa, motivaţia şi cadrul de lucru necesare în susţinerea unui program politic pe termen lung. Alegătorii trebuie să ştie cît de urgentă e nevoia de soluţii la criza globală de energie (care de-abia acum începe) sau, în cazul în care nu se iau măsuri, cît de reale ar putea deveni foametea, inundaţiile, războaiele şi colapsul economic general. Aş arăta că rezervele de hrană se bizuie prea mult pe petrol (gîndiţi-vă, aş spune, de cît combustibil e nevoie pentru a produce şi transporta mîncarea pe care o consumaţi) şi că trebuie găsite alternative. Dar aş încerca să evit alunecarea în fanatisme şi obsesii, pentru că nu există nimic mai searbăd decît un environmentalist fervent. Punctele forte ale oricărei strategii ecologice sînt eficienţa energetică şi energia regenerabilă. Eficienţa energetică înseamnă propriu-zis reducerea consumului de energie prin îmbunătăţirea izolaţiei termice, utilizarea becurilor economice, a centralei cu condensare şi a tehnologiilor PassivHaus. Consumatorii trebuie să înţeleagă importanţa economisirii de energie - ca parte a mişcării globale de reducere a emisiilor de carbon - şi să fie conştienţi cît de importantă este contribuţia lor. Mulţi se plîng că eficientizarea resurselor energetice este o problemă a ţărilor bogate şi că, oricum, mica lor contribuţie individuală (care costă pe termen scurt) e irelevantă. Uite o şansă ca să răsturnăm acest mit şi o ocazie să-i faci pe oameni să simtă că deţin puterea şi că părerea lor contează. În afară de a încuraja alegătorii să ia măsuri de eficientizare a energiei în propriile case, o parte din acestea putînd fi subvenţionate de stat - cum ar fi programul existent de instalare a izolaţiei termice în blocuri -, aş lua măsuri ca administraţia publică să fie obligată să facă eforturi serioase de reducere a energiei. Cîte clădiri publice, şcoli şi spitale sînt excesiv încălzite şi prost aerisite? Cît rău provoacă sănătăţii copiilor noştri? Cît costă bugetul de stat? Cît dioxid de carbon este aruncat în atmosferă în urma acestei risipe? De ce nu sînt încurajate instituţiile publice să investească în eficientizarea energiei şi economisirea unor sume considerabile din banii contribuabililor? Aceste întrebări aşteaptă răspuns şi alegerile reprezintă ocazia ideală pentru a le adresa. Una dintre cele mai eficiente metode de economisire a energiei într-o clădire mare este recuperarea căldurii din aer. Costă mult să încălzeşti aerul într-un birou, şcoală, spital sau supermarket. Din cauza izolaţiei proaste şi a nevoii de aerisire, căldura se risipeşte aproape imediat - ceea ce înseamnă că trebuie pompată mai multă energie înăuntru. Soluţia eco este utilizarea unei tehnologii ce foloseşte aerul care iese pentru a încălzi aerul proaspăt care intră. Această tehnologie, numită PassivHaus, poate reduce facturile la căldură cu peste 60%, aducînd în acelaşi timp şi o îmbunătăţire a ventilaţiei. Dacă măsurile de eficientizare a energiei sînt folosite pentru a reduce consumul de energie, soluţiile de energie regenerabilă trebuie introduse pentru a ne elibera de dependenţa de gaz şi petrol. Lumea se familiarizează din ce în ce mai mult cu potenţialul pe care îl reprezintă energia eoliană şi cea solară, şi începe să afle despre soluţii mai puţin cunoscute precum biomasa (reziduuri transformate în energie) şi energia geotermală. Din păcate, s-a întreprins foarte puţin pentru introducerea acestor proiecte în România, deşi energiile alternative ar putea furniza tot necesarul de energie electrică al României. Există o paralizie stranie cînd vine vorba de implementarea soluţiilor de energie regenerabilă în România, chiar dacă sume imense sînt disponibile pentru astfel de proiecte, din partea Uniunii Europene şi a fondurilor de investiţii private. Dacă aş candida la alegerile locale, m-aş folosi de această idee ca principala mea armă în cîştigarea bătăliei pentru Primărie. Avînd siguranţa că fondurile care să-mi susţină promisiunile există, aş expune planuri de transformare a gunoiului produs de oameni în electricitate şi apă caldă. Aş susţine că toate blocurile ar trebui să aibă panouri solare pe acoperiş care să dea rezidenţilor apă caldă pe gratis în cea mai mare parte a anului. Şi aş însufleţi alegătorii spunîndu-le că, dacă putem să arătăm şi celorlalte oraşe cum se poate reteza consumul de energie şi trece pe energie regenerabilă, Bucureştiul ar putea fi deschizător de drumuri spre un viitor mai curat. traducere de Maria FARCAŞ