Durere și glorie

Publicat în Dilema Veche nr. 879 din 11 - 17 februarie 2021
Durere și glorie jpeg

De ceva vreme, povestesc în rubrica aceasta filme. Și consemnez cîteva gînduri pe marginea unor secvențe care mi se par memorabile. Nu o fac de pe poziția unui critic de film, nici nu aș avea cum, căci nu am studii de specialitate și nici experiența  necesară. Textele nu se vor un exercițiu hermeneutic, o analiză a limbajului cinematografic sau a tehnicii regizorale și nici o agendă a noilor filme apărute pe piață. Sînt doar povești despre oameni și întîmplări care, deși există doar în plăsmuirile autorilor de film, ar fi putut face parte din biografia reală a multora dintre noi.

Azi: Pain and Glory, film spaniol, regizat de Pedro Almodóvar, cu Antonio Banderas și Penélope Cruz în rolurile principale. E vorba despre un regizor, Salvador Mallo, și despre suferințele lui: dureri fizice insuportabile, moartea mamei, sentimente de vinovăție și eșecuri, teama de ratare în profesie, în relațiile cu cei apropriați, în propriul destin. Chipul pe care și-l vede acum în oglindă, unul înnegurat de depresie și singurătate, îl face să caute cu nesaț (și cu heroină) refugiul în vremurile copilăriei. O copilărie din care prind contur protecția mamei și dorința ca băiatul ei să învețe carte, casa ca o peșteră, în care lumina pătrundea doar printr-o fereastră improvizată în tavan, întîlnirea cu un tînăr analfabet pe care, la insistențele mamei, îl învață să scrie și să citească. Mai apoi, motivele tristeții și ale însingurării încep să prindă alte chipuri, de-a lungul altor secvențe de viață: un actor căruia nu i-a putut ierta, timp de treizeci de ani, eșecul unuia dintre filmele sale, o mare și unică iubire, înfrîntă de dependența de droguri a partenerului, și, în sfîrșit, revenirea mamei în viața lui și a poverilor pe care reproșurile acesteia i le-au pus pe umeri: „N-ai fost un fiu bun, Salvador”, îi spune ea direct, fără ezitare, cu puțin timp înainte să moară. (După terminarea școlii în sătucul copilăriei, Salvador a plecat la Madrid, ținînd departe familia de viața lui de adult, de ceea ce i se părea că ai lui nu vor putea înțelege și accepta niciodată: homosexualitatea, viața boemă, munca și sacrificiile făcute în numele artei.) Mama îi reproșează distanța și declară copilăria fericită a fiului său un subiect tabu pentru filmele lui. Copilăria, singurul timp senin din biografia lui, devine proprietatea mamei. Salvador îi cere iertare pentru că nu a reușit să fie fiul pe care ea și l-a dorit. Și îi promite că ultima ei dorință, aceea de a muri în patul ei domestic, îi va fi îndeplinită. Că în pragul morții va fi, deci, pentru ea, ceea ce nu a reușit în timpul vieții: un fiu bun. Dar nu reușește: mama moare, înainte ca el să își îndeplinească promisiunea.

La cîțiva ani după decesul ei, Salvador primește, printr-o întîmplare norocoasă, scrisoarea de mulțumire a tînărului pe care l-a învățat să scrie și să citească. O scrisoare pe care mama i-a ascuns-o multe decenii. Și scrisoarea face minuni: îi aduce aminte de vremurile în care a fost un copil bun și generos, de darurile minții și inimii lui, care au schimbat vieți, de drumul pe care pornise, pentru iertarea lui și a celorlalți. Copilăria și timpul ei fericit nu mai erau datorii neplătite, nemeritate: ci erau ale lui, îi aparțineau, contribuiseră din plin la ceea ce era acum, un regizor bun, pregătit să creeze primul film despre anii lui de început de viață.  

Maria Iordănescu este psiholog.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.