Un secol de jazz

Publicat în Dilema Veche nr. 268 din 3 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Muzeul parizian al Artelor Primare, numit şi Musée du Quai Branly, oferă publicului acestei primăveri în criză o expoziţie dedicată primului (şi probabil ultimului) secol dominat de jazz. Abordare interdisciplinară, graţie căreia arta, cinema-ul, fotografia şi muzica ilustrează împreună un fenomen cultural care a marcat secolul XX şi a contribuit la apropierea dintre SUA şi Europa, universalizîndu-se apoi într-un iureş de expresii locale. Nici o altă tradiţie muzicală nu a fost mai liberă şi mai diversă, rămînînd laolaltă fidelă rădăcinilor şi arborescenţei pe care a ştiut să o dezvolte. Îi cunoaştem originile: gospelul negro-american, formaţiile de culoare din New Orleans şi de pe vapoarele cu zbaturi plutitoare pe Mississippi, cabaretele din Harlem şi teatrele de pe Broadway... vitală onomatopee menită să concentreze vigoarea meditativă, curajul viril şi magnetica efervescenţă a fericirii de a trăi. Data oficială de naştere a jazzului e 26 februarie 1917, cînd a fost gravat în ceară primul disc al instrumentiştilor (albi!) din Original Dixieland "Jass" Band. Muzica aceasta "jungle", în care avea să exceleze Duke Ellington, a cucerit imediat elitele intelectuale. De la Hopkins şi Scott Fitzgerald, trecînd prin Boris Vian şi Marguerite Yourcenar, pînă la Toni Morrison, jazzul le-a oferit americanilor şi ulterior europenilor prima depeizare şi cea mai insolitantă revenire în orizontul "paradisiac" al primordialităţii. Jazzul interbelic a fost terenul de luptă dintre emanciparea rasială, rasismul soft, fascinaţia fuziunii şi spiritul cosmopolit al avangardelor artistice, susţinute de antropologia culturală. Negrii preluau, ilicit şi ofensiv, repertoriul alb de music-hall, dar şi performerii albi adoptau stilul "negro", pentru a şoca burghezul şi a celebra, avant la lettre, patriotismul constituţional. Elvis n-ar fi existat fără Memphis-ul muzicienilor de culoare, tot aşa cum Picasso şi Brâncuşi n-ar fi fost ei înşişi fără tentaţia "africanismului". Spre deosebire de standardizarea industrială, alienantă şi inumană, precum în Metropolis-ul unui Fritz Lang, standard-ul jazzistic e matricea deschisă unde fiecare interpret pune orice tonuri doreşte. Un dans tribal în faţa arhitecturii Art Déco. O revizitare insolentă a locului clasic. Între infinitatea variantelor şi jam session, jazzul consacră, oximoronic, practica improvizaţiei. Văd reflectîndu-se în spiritul binomului ortodox acribie & iconomie, raportul dialectic dintre normă şi libertate, atît de fin teoretizat de Horia Bernea în cartea noastră despre Roma. Omul realizat, împlinit, persoana care gustă bucuria mîntuirii nu e nici fanatică, nici anarhică. Viaţa spirituală autentică se consumă la confluenţa dintre memorie şi revelaţie, la intersecţia dintre smerenie şi elanul vital. Variaţiunile pe o temă dată existaseră înaintea jazzului. El are însă meritul de a fi răsturnat raportul dintre termeni: tema inspiră, ca un ţărm de care te îndepărtezi indefinit. Avem aici o poetică a darului, o metafizică a tonului dezlănţuit, o spiritualitate a nemăsuratului care aminteşte mistica patristică a "urcuşului nesfîrşit" (epektasis). "Muzică degenerată" " aşa cum credeau naziştii? Nu. Jazzul călătoreşte, odată cu omul modern, pe acele trasee ondulate " Watery Paths " din titlul unui tablou de Jackson Pollock, prezent în expoziţia de la Musée Branly. Action Painting. Action Music... sau cum să organizezi cultul spontaneităţii. Jazzul, coloană sonoră a filmului Noir (Miles Davis & Louis Malle). Jazzul, vibrantă eclipsă a negritudinii luminoase, pe care fotografia alb-negru a exaltat-o nu doar pe copertele de disc sau în instantanee mişcate, ci şi în ambianţe urbane electrice, pline de angoasă, de melancolie şi ritm... Jazzul care continuă să explodeze în adîncimea psihicului, pentru a ne cînta fricile şi victoriile, secunde fără cadran. Ascultaţi-l plini de iubire, pentru a-l regăsi în voi înşivă pe Thelonious Monk, monahul vagabond.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.