Sinodul Panortodox (XIV)

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
Sinodul Panortodox (XIV) jpeg

Reacțiile la lucrările sinodului panortodox s‑au radicalizat în anumite cercuri. Personal, am avut ocazia să constat nemijlocit care este tipul de argumentație și, fapt mai important, starea de spirit a celor care văd Ortodoxia în pericol. Pentru a lămuri lucrurile, cred că trebuie să înțelegem despre ce vorbim, ce acuzăm. Or, înainte de toate, sinodul panortodox din Creta nu este ecumenic în sensul celor din primul mileniu creștin. Nici nu a pretins așa ceva și nici nu s-a autointitulat ca atare. Chiar să își fi dorit această calitate, realitatea vorbește o cu totul altă limbă. În fapt, dincolo de practica sinaxelor de pînă acum, unde se întîlneau și se întîlnesc doar capii Bisericilor Ortodoxe locale, nouă ne-a lipsit în al doilea mileniu, cu atît mai evident după căderea Constantinopolului, practica sinodalității multinaționale. Sîntem, din punct de vedere istoric, în plină epocă post-imperială, bazileul bizantin reprezentînd factorul de coagulare și sprijinul logistic al sinoadelor cu participare și receptare panortodoxe.

Apoi, sinodul panortodox din Creta nu a formulat mărturisiri de credință și nu a emis canoane. Textele adoptate, pe care le-am comentat aici în forma lor presinodală, sînt tentative de poziționare teologică, întrunind consensul minim al celor care le-au semnat. Documentele însă nu au nici valoare obligatorie, nici nu decurg din ele interdicții, respectiv pogorăminte. Sigur, nu putem fi de acord cu unele aspecte din texte, ceea ce este cît se poate de legitim și chiar necesar într-o comuniune de credință care se bazează pe diversitatea lăsată de Dumnezeu. La fel, aceleași texte pot fi îmbunătățite. De pildă, din punctul meu de vedere, pe care am să îl detaliez în curînd, documentul social-teologic privind misiunea Bisericii în lumea de azi suportă corecturi substanțiale.

Ce se desprinde din toată agitația în jurul sinodului panortodox din Creta? Că ne trebuie, într-adevăr, un exercițiu sinodal panortodox permanent, nu doar cu titlu de eveniment sau de ispravă personală a celui care îl convoacă. Egoismul național, transformat rapid în naționalism, ne-a întunecat mințile și am ajuns să ne raportăm unii la alții în termeni de geopolitică, de interese și alte asemenea formule nu doar excesiv lumești, dar profund păguboase pentru ethosul Ortodoxiei. Iată de ce cred că sinodalitatea panortodoxă ne poate ajuta, sub inspirația Sfîntului Duh, să ieșim din această logică și să ne ferim mai bine de capcanele instrumentalizării politice la nivel local. Biserica lui Hristos se întrupează național, dar nu încetează să fie universală.

O altă învățătură de minte se referă la ceea ce am mai semnalat, dar care nu își pierde valabilitatea prin repetiție. Dimpotrivă. Revin așadar asupra lipsei de reflectare în dezbaterea teologică de la noi – la nivel academic, parohial și pastoral – a temelor care preocupă Ortodoxia timpurilor noastre. Chiar dacă ne interesează și chiar ne îngrijorează ce se petrece în comunitatea noastră locală, deschiderea către alte orizonturi geografice, culturale și sociale ne oferă șansa unor comparații utile. În plus, înțelegem mai bine, mai nuanțat, propriile probleme și provocări. Vocația universală a Ortodoxiei nu uniformizează particularitățile, dar cu siguranță le pune în contextul potrivit, adică ne ferește atît de exagerări, cît și de indiferență sau lipsă de solidaritate.

În fine, cîteva cuvinte despre cei care reclamă că, în Creta, a fost „vîndută“ Ortodoxia. Ei bine, fără a apela la un joc facil de cuvinte, nu poate fi vîndut ceea ce nu are preț. Mai mult, în Creta nu s-au întîlnit „proprietarii“ Ortodoxiei, ci ierarhii noștri, păstorii care ne îndrumă și pe care, nu de puține ori, nu îi ascultăm. Așadar, o bună receptare a sinodului panortodox ar trebui să înceapă cu introspecția: ce facem noi pentru ca identitatea ortodoxă pe care o clamăm să fie credibilă și să îi inspire și pe alții, de alte credințe sau de nici una? Nu cred că Ortodoxia trebuie apărată încălcînd limitele bunului-simț, agresiv, ci trăind-o, arătîndu-i prin viețile noastre, atît cît ne învrednicim, frumusețile. În rest, dezbaterea trebuie să continue și să ofere dovada că sîntem o Biserică vie.

Radu Preda este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
The most beautiful time of the year... pe bune?!
„Băi, trebuie să mergem să luăm ceva provizii, că vin termitele astea și nu mai găsim nimic! Măcar pîine să avem”.
E cool să postești jpeg
8 secunde
Cît de mult ne afectează toate aceste zgîndăreli emoționale și acele false informații care, sub masca unei cunoașteri, ascund doar un munte de rumeguș?
p 20 Muzeul Taranului Roman WC jpg
Caietul de desene al Ioanei Bătrânu
Studiile adunate în album fac prezente, de altfel, teme dominante ale Muzeului configurat de Horia Bernea şi de echipa lui.
Theodor Pallady jpeg
Miracolul mirării
Pe firmamentul filozofiei europene din veacul 20 au strălucit cel puțin trei gînditoare evreice, ardente și tributare unui inerent „feminism” axiologic
974 21 2 jpg
Școala de arhitectură, ca o citadelă...
Se spune despre arhitectură că reușește să surprindă cu cea mai mare acuratețe spiritul unei epoci
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cu alte cuvinte, dacă Grinch există, există cu siguranță și Moș Crăciun.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.