Sinodul panortodox (XIII)

Publicat în Dilema Veche nr. 657 din 22-28 septembrie 2016
Sinodul panortodox (VI) jpeg

Cum am scris deja: receptarea înseamnă, de fapt, ceea ce rezultă ca fiind definitiv și asumat la capătul unei critici atente, nu lipsită de polemici, pe marginea formei și a fondului unui moment sinodal precum cel consumat în Creta.

Legat de forma sinodului panortodox, ar fi multe de spus. Referitor la modul cum s-a derulat – pe baza unui regulament aprobat de toate Bisericile Ortodoxe autocefale și autonome locale, fără nici o excepție –, anumite voci au criticat faptul că s-a limitat numărul participanților, că nu au fost mai mulți laici, dar și mai mulți clerici „inferiori“, adică preoți și diaconi, dar și monahi și monahii, că nu s-a respectat tradiția ca fiecare episcop să aibă un vot, iar nu ca întîistătătorul să voteze în numele Bisericii pe care o reprezintă, mai precis: a ierarhilor din delegație care au semnat doar documentele. Una peste alta, s-a creat impresia unei întîlniri la vîrf, cum sînt sinaxele obișnuite, declarată însă de data aceasta drept sinod.

Un efect profund păgubos al regulilor de organizare s-a văzut imediat. Este vorba despre modul cum s-au poziționat unii ierarhi, precum cei sîrbi, care au refuzat să semneze alături de Patriarhul lor documentul despre dialogul interconfesional. La fel, anumite voci din sinodul Greciei au avut poziții distante față de linia delegației din care făceau parte. În fine, și la noi au existat gesturi care au indicat lipsa consensului. Aceste expresii ale diversității și libertății, două calități de neînlocuit și care definesc cel mai bine creștinismul, au ajuns să fie folosite propagandistic de acele cercuri oricum imposibil de convins și care sînt, vorba lui Țuțea, „posedate de certitudine“. Cu alte cuvinte, receptarea Sinodului Panortodox a fost inutil îngreunată de corsetul organizatoric.

Apoi, referitor tot la formă, a surprins comportamentul organizatorilor față de presa ortodoxă, alta decît cea oficială, ai cărei reprezentanți au fost ținuți la ușă. Nici mai mult și nici mai puțin, jurnaliștii non-ortodocși au fost tratați mai bine decît cei aparținînd Bisericii noastre. Nu este un detaliu, o scăpare protocolară, ci un indiciu consistent că, în mintea unora, imaginea mijlocită de unii ar fi mai importantă decît cea creionată de alții. Un joc de marketing eclezial neverosimil la acest nivel. Sau o dovadă, în plus, a mentalității lumești potrivit căreia ce se spune în afară este mai important decît ceea ce se petrece în interior. Și de data aceasta, multe neînțelegeri ar fi fost evitate dacă era un plus de înțelegere, de flexibilitate, sinodul nefiind o procedură, ci un fapt de viață (eclezială).

Legat de comunicare, nu am văzut efortul sistematic al organizatorilor de a asigura sinodului cretan transparența și impactul pe care le merita. În plină epocă a comunicării, în posesia unor instrumente pe care părinții din primul mileniu creștin nici nu le intuiau, dar de care sînt convins că ar fi făcut uz, ținînd cont de dispersarea geografică a comunității ortodoxe, prezentă în absolut toată lumea, nu s-a considerat utilă transmiterea tuturor reuniunilor, doar prima și ultima fiind accesibile online. Acum, în mijlocul vacarmului provocat de cercurile pomenite mai sus, ar fi mai mult decît utilă publicarea imediată, iar nu peste doi-trei ani, a stenogramelor Sinodului, spulberînd teoriile fanteziste aflate în circulație și care tulbură masiv comunitatea noastră de credință.

În fine, în ceea ce privește participarea Bisericii Ortodoxe Române, s-au făcut auzite numai cuvinte de laudă. De la Patriarhul Ecumenic la ierarhi de prestigiu, contribuția teologică românească a fost apreciată și considerată, în multe puncte, salutară. Probabil că aici a jucat un rol decisiv temperamentul spiritual al unei Biserici aflate de secole între blocul grecesc și cel slav și care a învățat treptat să se poziționeze echilibrat. La urma urmelor, despre asta este vorba în procesul de receptare: abordarea senină, fără încrîncenare și fără prejudecăți, a momentului istoric pe care, contemporan, ești chemat să îl înțelegi. Sinodalitatea este o dovadă al lucrării Sfîntului Duh în Biserica lui Hristos, dar în egală măsură și o probă a calității umane a celor care se pun în slujba Lui. 

Radu Preda este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Fane Croația la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022 FOTO Profimedia (2) jpg
Spectacol al frumuseții în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial. Croatele au furat toate privirile FOTO
Croatele au făcut un adevărat spectacol în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial, la fiecare meci pe care naționala lor l-a disputat în faza grupelor, la turneul din acest an.
11 septembrie
Cum a rescris George W Bush istoria atacurilor din 11 septembrie și avertismentele pe care le-a ignorat. Detalii dintr-o notă secretă
Pe 29 aprilie 2004, președintele George W. Bush a găzduit una dintre cele mai neobișnuite întrevederi care au avut loc vreodată în Biroul Oval.
Germania Japonia la Cupa Mondială de Fotbal 2022 din Qatar FOTO EPA EFE (3) jpg
Primul meci de la CM din Qatar care nu se vede pe TVR 1 sau TVR 2. Ce canal difuzează Germania - Costa Rica
Partida dintre Germania și Costa Rica, din faza grupelor a Campionatului Mondial de fotbal din Qatar nu se va vedea pe primele două posturi ale Televiziunii Române.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.