Oastea de lut

Publicat în Dilema Veche nr. 223 din 27 Mai 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

A nu scrie despre soldaţii de la Xi’an pe motiv că nu eşti sinolog e la fel de frustrant cu a nu te mai duce la vot sub pretextul că n-ai aprofundat Politica lui Aristotel. Nu sînt sinolog, evident, însă am trecut recent la Pinacoteca din Paris, unde se află expuşi (temporar) cîţiva dintre vitejii de teracotă ai groaznicului Shihuangdi, primul împărat al Chinei... Jacques Chirac, un lider emfatic, după cum vi-l amintiţi, numea descoperirea din 1974, de la Xi’an (provinicia Shaanxi), "a opta minune a lumii". Avea pesemne dreptate, pentru că hazardul (la fel de generos cu ţăranii chinezi, săpători ai unui puţ, precum fusese cu păstorii arabi, care dăduseră anterior peste manuscrisele eseniene de la Qumran) a scos aici la iveală un sit mai amplu decît cel mai vast şantier arheologic egiptean, dar şi un tezaur unic, fără posibilă comparaţie. Pentru că nu peste o fostă cetate - oricît de prosper centru civilizaţional - au căzut localnicii din Xi’an, ci peste un oraş fantomă, un oraş conceput ca loc de veci. Cu peste două secole înainte de Hristos, numitul Shihuangdi, suveran local din perioada Regatelor Luptătoare, izbuteşte să unifice primul imperiu chinez. Dinastia fondată de el s-a născut din cea mai drastică operaţiune de tip damnatio memoriae (alegoric repovestită de Borges): suveranul a dispus arderea tuturor cărţilor păstrate vreodată, cu excepţia tratatelor de strategie şi medicină. A masacrat nobilimea rebelă. A executat vreo 400 de savanţi, care ar fi putut conserva, cumva, memoria altor vremuri. A creat o societate strict ierarhizată. A ridicat statul la rigoarea unei forme de viaţă colectivă rafinat-austere şi nemiloase. A introdus în istorie modelul imperiului bazat pe revoluţia culturală, din care aveau să se inspire, în secolul XX, Hitler, Stalin şi Mao. Din timpul vieţii şi-a pregătit faraonic mormîntul, adică scena propriei eternităţi. Un istoric chinez de la începutul erei creştine susţinea că toţi cei 700.000 de prizonieri şi sclavi care au trudit la respectiva înfăptuire au pierit îngropaţi de vii. Dalta arheologilor nu a relevat totuşi gropi comune, ci de acum faimoasa armată de teracotă, postată în centrul unui oraş virtual: 7000 de soldaţi idealizaţi peste scara naturală, aliniaţi pe grade militare, corpuri de apartenenţă - infanterişti, fantazini, arbaletieri, suliţaşi - dar şi pe roluri tactice în bătălia închipuită la care n-au mai apucat să participe. O scenografie imuabilă, o viziune terifiant hieratică. Spre a-şi asuma destinul muzeal pe care-l va cunoaşte de acum înainte, acest patrimoniu fragil a necesitat trei decenii de restaurare, căci statuile fuseseră de mult fărîmate sub prăbuşirea grinzilor de susţinere a galeriilor, iar scoaterea din mediul lor subteran a distrus pigmentul. Însă efortul de reconstituire a generat, după cum se vede, rezultate spectaculoase. Armata de teracotă rămîne vedeta mondială a Xi’an-ului, deşi locul cuprinde numeroase alte obiecte de inventar: care de bronz de o desăvîrşită fineţe artizanală, clopote rituale, păsări din aur şi argint, figuri de muzicieni şi acrobaţi, arbori de jad, mormintele numeroaselor concubine... În fine, reproducerea exactă a condiţiilor de la curtea reală a împăratului autodivinizat. Am fost de două ori în China, fără să fi dobîndit privilegiul de a le vedea la faţa locului (ţara e suficient de întinsă pentru a te absorbi cu alte destinaţii). De vreme ce vederea cîtorva dintre piesele păstrate in situ răscoleşte atîtea emoţii şi gînduri, prespun însă că voiajul merită făcut. Nu pricep, pe de altă parte, de ce turiştii contemporani cedează fascinaţiei fără a se mai gîndi, cu oroare, la maleficiile comise de tiranicul întemeietor al dinastiei Qin (se citeşte "Ţin"). Poate pentru că s-au scurs de atunci prea multe secole pentru ca suferinţa victimelor sale să mai fie perceptibilă. Un mecanism psihologic similar îi defineşte şi pe cei care, mutatis mutandis, privesc admirativ spre Casa Poporului! S-ar spune că servitutea voluntară (mai ales dacă nu e a ta) naşte, la termen, monştri de complezenţă estetică...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.