Memoria la distanță

Publicat în Dilema Veche nr. 687 din 20-26 aprilie 2017
Sinodul panortodox (VI) jpeg

O provocare pentru spațiile muzeale, la noi și oriunde în lume, rezidă în capacitatea de a cultiva memoria unor evenimente de care ne desparte o distanță în timp din ce în ce mai mare.

Această dificultate crescîndă o regăsim și în cazul acelor inițiative publice sau private preocupate de memoria trecutului recent totalitar. Pentru al treilea an consecutiv, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a participat în Polonia, la Kryzowa (germană: Kreisau) – loc cu rezonanțe speciale privind rezistența antinazistă, dar și pentru ulterioara reconciliere polono-germană de după căderea comunismului –, la cel de-al 15-lea Seminar European Est-Vest (29 martie – 1 aprilie) care reunește instituții angajate în cultivarea culturii memoriei la nivel local și continental deopotrivă. Tema de anul acesta: „Demarcație și conexiune. Experiențe istorice la granițele din Europa“.

Referatele, proiectele și schimbul de bune practici au avut drept numitor comun întrebarea legată de tehnicile vizînd cointeresarea și implicarea generațiilor tinere în procesul mai amplu de cunoaștere a istoriei și de mijlocire a acesteia celor care vin peste decenii și secole. Așa cum ne arată și experiența de pînă acum a dezbaterilor IICCMER din cadrul expoziției foto-documentare „Comunismul în România“, găzduită cu generozitate de Biblioteca Națională, aceasta este miza reală nu doar pentru istorici, însă în egală măsură pentru democrație ca proiect social și mod de viață, așa cum este inclusiv și pentru marile comunități de credință confruntate cu amnezia ca formă mult mai eficace a ateismului, a combaterii în cunoștință de cauză.

Forțînd puțin limitele unei comparații la îndemînă, așa cum necunoașterea legii nu te scutește de consecințele ei, în cazul în care o încalci, nici istoria nu poate fi facultativă. Măcar și din simplul motiv că, orice ai face, ești în cadrele unor evenimente petrecute deja, dar care au încă ecouri, chiar consecințe nemijlocite, vizibile în viața cotidiană. Loc comun, dar nu mai puțin corect, ieșirea din istorie este echivalentă cu ignorarea activă, chiar dacă nu mereu conștientă, a propriei noastre definiții de ființe precedate, cu biografii parțial scrise de alții, cunoscuți și necunoscuți. Cu alte cuvinte, probabil la fel de plate în adevărul lor, a-ți imagina că nu ai nimic în legătură cu trecutul este atitudinea sigură prin care îți compromiți cu succes viitorul.

Un proiect baltic prezentat la Kryzowa anul acesta a atras atenția nu atît prin noutatea lui – este foarte dificil să fii nou absolut în această materie a muzeografiei recente după un secol devastat doar în Europa de două cataclisme –, cît mai ales printr-o anumită eficiență memorială: cum istoriile personale ale multor victime ale comunismului au fost aflate tîrziu, inclusiv după moartea celor în cauză, urmașii lor, nepoți și strănepoți, le povestesc pentru cei de azi și de mîine. Dincolo de legătura de familie, esențială, asistăm la recuperarea, la aducerea în imediat a unei memorii care părea să se îndepărteze iremediabil de noi într-un orizont difuz. Din posibil capital civic, suferința înaintașilor ajungea, prin necunoaștere, „inutilizabilă“.

Revenind la expoziția IICCMER de mari dimensiuni de la București, care poate fi vizitată tot anul 2017 și care reprezintă miezul unui viitor Muzeu al Crimelor Comunismului, intenționăm organizarea în curînd a unei dezbateri intrageneraționale și ulterior a uneia intergeneraționale. Prima ar lămuri în linii mari care este percepția trecutului recent totalitar în rîndul tinerilor de liceu. A doua ar pune față în față bunicii, părinții și copiii tot pe tema comunismului ca cezură istorică majoră. Asemenea ocazii sînt un rezervor de idei și tematici muzeale, de sugestii de contextualizare a informației, de traducere a datelor istorice, asigurîndu-le atractivitatea și implicit relevanța pentru ziua de azi și de mîine. 

Radu Preda este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.