Istoria şi lecţiile lui Dumnezeu

Publicat în Dilema Veche nr. 711 din 5-11 octombrie 2017
Sinodul panortodox (VI) jpeg

Pentru cei care nu au înțeles sau nu vor să înțeleagă: orice catastrofă, oricît de mare, are în logica credinței creștine un miez pedagogic, oricît de revoltați și chiar îngroziți am fi de cele petrecute. Ceea ce nu înseamnă că răul este aliatul lui Dumnezeu.

Deja în Vechiul Testament, în nenumărate locuri, vedem cum Yahve lasă poporul lui Israel să sufere de pe urma alegerilor pe care le face fără El. Războaiele fratricide, exodurile, robiile și tot cortegiul de inimaginabile suferințe sînt citite de divina inspirație a cărții sfinte ca expresii ale îndărătniciei, lipsei de loialitate și, în cele din urmă, ale credinței prea slabe. Dumnezeu își lasă poporul ales, ca pe noi toți, să vadă unde ne conduc ambiția, orbirea și toate celelalte metehne ale autonomiei folosite prost. În esență, antropologia biblică pleacă de la constatarea liberului arbitru ca dar constitutiv al persoanei. Îmi aduc aminte cum, la o întîlnire cu cardinalul Schönborn al Vienei, acesta povestea că a fost întrebat de un musulman în ce ar consta diferența fundamentală dintre creștinism și islam. Răspunsul succint: libertatea.

Inclusiv textele evanghelice pun în evidență că o libertate neînțeleasă ajunge opusul ei. Parabola fiului risipitor (Evanghelia după Luca, 15, 11-32) reprezintă de aceea una dintre cele mai profunde interpretări a raportului filial dintre om și Dumnezeu. Precum cel dintre părinți și copiii lor, dragostea și libertatea se condiționează reciproc, unindu-se într-o ambivalență unică și greu de pătruns pînă la capăt. Concret, după logica parabolei, nici creatura nu este îngrădită – își ia partea de avere și o risipește prin lume –, dar nici Creatorul nu este un tată veșnic supărat pe insolența progeniturii, dovadă că are o imensă bucurie cînd aceasta revine: „Mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat!“. Totul sub privirile acre, întemeiate etic, dar nu și spiritual, ale fratelui cuminte, conform, corect politic, am putea zice azi.

Lecțiile lui Dumnezeu sînt nenumărate. Iată Orientul creștin, leagănul culturii creștine, în care, la ora aceasta, creștinii nu doar că sînt minoritari, dar din care trebuie să fugă de mînia persecutorilor musulmani și nu numai. Inclusiv căderea Constantinopolului, în 1453, trebuie citită teologic ca un act pedagogic, oricît de dureros și oricît de mare ar fi încă nostalgia, la jumătate de mileniu de la momentul istoric. Transformarea credinței în liant al Imperiului de Răsărit s a dovedit că nu a funcționat, bizantinii neînvățînd de la romani modul prin care unitatea teritorială nu este bazată pe uniformizarea culturală. Păgîni, romanii au fost probabil mai înțelepți din acest punct de vedere. Oricum, cultura și civilizația Bizanțului rămîn ca atare, la rîndul lor, lecții pentru secolele următoare.

O lecție este și reforma inițiată de Luther prin cele 95 de teze ale sale, tot acum cinci sute de ani, și care se constituie într-un tipic moment de criză, adică, în sensul grecesc al cuvîntului, de punere în chestiune, de verificare a ceea ce credeam că știm și că este corect. Contemporană cu răspîndirea tehnicii tiparului, perfecționată de un alt nemț, Gutenberg, emulația reformată, cu toate ramurile ei la un loc, a creat în premieră pentru cultura europeană ceea ce numim opinia publică. Are dreptate Habermas cînd spune că Reforma democratizează nu doar accesul la textul biblic, dar mai ales la interpretări care pot intra în conflict, ceea ce s-a întîmplat și se întîmplă în continuare. Lectio divina nu mai este nici unică și nici subînțeleasă. Pluralitatea hermeneutică a devenit starea cotidiană a creștinului și nu numai.

Mai recent, cazul Bisericii greco-catolice ne arată cum o construcție pur politică ajunge să fie distrusă tot de factori politici. Așa cum Dumnezeu a îngăduit pe Irod sau pe Iuda, tot așa aici a îngăduit tunurile Mariei Tereza și abuzul lui Stalin. Repet: dacă nu vrem să cădem în fatalism, drama umanității poate fi salvată doar pedagogic. Dureroase fără îndoială, sacrificiile își dezvoltă propria lor valoare duhovnicească doar dacă sînt plasate într-o sintaxă pe măsură. Altminteri, ajungem în situația obscenă de a-i lua prizonieri pe martiri și de a-i folosi în scopurile noastre non-martirice de azi sau de mîine. Adică dăm dovadă, iarăși, că nu am înțeles ce a vrut să ne spună Dumnezeu prin suferințele unora pe care îi admirăm, dar nu îi și cinstim cum se cuvine, învățînd din moartea lor ceva pentru viața noastră.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.