Gînduri

Publicat în Dilema Veche nr. 274 din 14 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Fiecare generaţie îşi alege un obiect de revoltă. S-ar spune că recurenţa acestor insurecţii oferă un argument în favoarea progresului: să nu lăsăm lumea aşa cum am găsit-o, nu? Ea poate fi ameliorată. În realitate, putem doar să limităm răul, atunci cînd violenţa lui ne periclitează demnitatea elementară. Cred că regula potrivit căreia "fiecare generaţie schimbă ceva esenţial" funcţiona şi înainte de 1789. Ea a devenit însă mult mai vizibilă odată cu epoca revoluţiilor. De la bătălii între elite, s-a trecut în stradă. E doar o diferenţă de scară. Generaţia mea a reacţionat împotriva comunismului care se transformase într-un cancer social. Mă întreb însă care va fi obiectul de revoltă al tineretului român născut după 1989? Dacă noi (cei născuţi la începutul anilor ’60) ne-am dorit dispariţia comunismului " şi am trăit-o euforic, înaintea unor dezamăgiri previzibile " cei de azi nu par să-şi fi cristalizat programul. Pînă la criză, consumau. Acumulau. Călătoreau. Îşi schimbau jobul cu unul mai bine plătit. Trăiau bucuria de a iubi, de a petrece cu prietenii o seară agreabilă. Acum, distanţa lor hedonistă faţă de soarta politică a ţării şi scîrba faţă de establishment-ul de tranziţie vor costa mult mai usturător. Nimeni nu a pregătit o elită alternativă. Nimeni nu s-a gîndit că pestriţa "renaştere capitalistă" a unei Românii care urcă încet, dar sigur, poate degenera într-un coşmar făcut din şomaj, incertitudine, datorii insolvabile şi lipsa oricărui obiectiv asumabil. Un amic din Anglia, întors pe meleagurile natale, îmi spunea că a regăsit (cel puţin la Bucureşti) atmosfera unei "menajerii cu maimuţe turbate". Nu vă mai spun la ce se referea, mai ales dacă v-aţi păstrat obiceiul de a vă uita pe canalele de televiziune autohtone. Pe acest fond zoologic, mă întreb dacă revolta actualului tineret român va fi comodă şi sterilă sau, dimpotrivă, creativă şi eficientă. În primul caz, ea va servi doar formule expirate. Cineva e de vină: tehnocraţii de la Bruxelles, capitalismul, partidele parlamentare, mass-media, toate la un loc. Să contestăm deci totul, să ne repliem iarăşi în fantasme mesianice, extremiste, obscurantiste, fundamentaliste, izolaţioniste. În al doilea caz, revolta va găsi pe lîngă ţinte şi cîteva soluţii: mobilizare civică asupra unor proiecte clare, participare electorală lucidă, decizii de angajare în viaţa politică, solidarităţi de grup în interiorul unor elite emergente, conştient modernizatoare. Habar n-am care strategie va prevala. Personal, o resping pe prima şi o recomand pe a doua. Însă sîntem un neam destul de leneş, subjugat de fascinaţia orientală a minimului efort. Nu este deci exclus ca hăul autarhiei să ne înghită iarăşi, deşi sîntem membri ai Uniunii Europene. Zilele trecute, o jurnalistă încă independentă propunea un nou paşoptism. Ea părea să nu ştie că orice formă istorică perimată " şi totuşi reluată, fie şi în spirit " produce rezultate toxice. Nu de un curent neo-paşoptist avem nevoie, chiar dacă ţara e colonizată de o gloată mereu mai zăpăcită şi descalificată (moral, intelectual, profesional). E nevoie de o revoltă mai curajoasă. Una vie. Capabilă să tranşeze, pentru cel puţin un secol, dilemele identitare, complexele de inferioritate, viciile majore, sechelele remanente ale totalitarismelor şi îngîmfarea prostească de a crede că Dumnezeu ne datorează ceva. Îmi aduc aminte de pesimismul istoric al unui Octavian Paler, accentuat în ultimii săi ani de viaţă. Regret să spun că văd în atitudinile de acest soi ("poporul român, redus la starea de populaţie, se pregăteşte să dispară") doar trista expresie a unui "sultanism" metafizic deloc superior eticii mioritice pe care o acuzăm, altminteri, de toate neîmplinirile noastre. Ne trebuie altceva, răsunător, coerent, palpitant, adevărat şi raţional. Ca orice luptă majoră, cea pe care am dus-o noi a fost (parţial) pierdută. Cine o va pierde glorios pe următoarea şi pentru ce?

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.