Cunoaşteri

Publicat în Dilema Veche nr. 263 din 2 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Biblioteca de ştiinţe umane a editurii Gallimard s-a îmbogăţit recent cu volumul lui Freeman J. Dyson, La vie dans l’Univers. Réflexions d’un physicien (2009), tradus după ediţia originală apărută sub egida Universitaţii Virginia, în 2007. Dyson e un fizician interesat de biologie şi capabil să vulgarizeze ştiinţa prin conferinţe accesibile publicului educat, dar nespecialist. Cartea se intitula în engleză A Many-Colored Glass. Reflections on the Place of Life in the Universe: un omagiu metaforic adus policromiei, transparenţei şi vieţii ca fenomen izolat, invaziv şi etern adaptabil. Nici agnostic, nici finalist, Dyson îmbrăţişează o cosmologie axată pe teorii fizice autocorectate în timp, pe sănătosul principiu al indeterminarii şi pe intuiţia misterului. Întrucît e loc de mister în universul nostru vid, incomensurabil, expansiv şi entropic, există posibilitatea unui dialog al ştiinţei cu religia (ca experienţă umană). Nu m-a mirat să regăsesc referinţe la substratul "apofatic" al operei lui Sir John Templeton, unul dintre autorii respectaţi de Dyson, alături de psihologul William James. Templeton a dezvoltat o filozofie personală ("teologia umilităţii") care susţine, pe linia pseudo-areopagitică reluată de Cusanus, că înţelegem divinitatea pe măsură ce ne recunoaştem ignoranţa. La rîndul său, James a scris numeroase pagini pe seama ideii că pluralitatea experienţelor religioase e salvatoare pentru articularea cosmică a "silabei" omeneşti. Dyson a reţinut de la maeştrii săi că religia şi ştiinţa produc împreună "informaţie spirituală". Cele două discursuri sînt complementare, în accepţiunea lui Niels Bohr ("două reprezentări ale aceluiaşi proces fizic care sînt deopotrivă valide, dar care nu pot fi văzute simultan"). Bohr a extrapolat conceptul complementarităţii dinspre fizica cuantică spre biologie, aplicîndu-l apoi raportului dintre justiţie şi compasiunea morală, şi chiar în sfera literaturii. Într-un asemenea cadru fixează Dyson relaţia ştiinţă-religie: ele ilustrează două moduri de cunoaştere tradiţional exclusive, care îmbogăţesc laolaltă tabloul cunoaşterii umane (nu poţi reduce universul nici la ecuaţii diferenţiale, nici la orizontul sacrului, dar îl poţi cuprinde mai subtil dacă le foloseşti alternativ). "Esenţa complementarităţii " scrie Dyson " constă în imposibilitatea de a observa în acelaşi timp aspectele ştiinţifice şi religioase ale naturii umane" (op. cit., p. 216). Inter-exclusivitatea modelelor epistemice implică riscuri: poţi face falsă ştiinţă şi falsă religie dacă vrei să reduci, de dragul unei posibile sinteze, distanţa secvenţială dintre experienţa personală a sacrului şi rigoarea matematică a experienţei ştiinţifice. Trebuie, pur şi simplu, să accepţi că ştiinţa şi religia pot fi complementare doar dacă trăiesc separat. Dyson se desparte totuşi de Templeton în cel puţin un punct: dubletul ştiinţă-religie e recent şi limitat. Literatura, arta, arhitectura, muzica sînt parteneri mai fideli ai experienţei religioase, decît, bunăoară, ştiinţele cognitive. Chiar dacă literatura se va muta de pe hîrtie pe suport digital, ea va continua să ne "îmbălsămeze" sentimentele, pentru a le transmite unor generaţii şi civilizaţii viitoare. Ce fel de literatură? Corpul textelor canonice, desigur, împreună cu textele condamnate de-a lungul vremii. A le recupera înseamnă, după Dyson, a reinventa fiecare religie atît pe bazele sale recunoscute, cît şi pe bazele sale necunoscute din cauza cenzurii şi fanatismului care sufocă libertatea spiritului. Ne putem gîndi la literaturile apocrife, halou neglijat al textelor sacre, fără să-i uităm pe scriitorii de "teoficţiune", un gen ilustrat prin Divina comedie sau Paradisul pierdut al lui Milton, dar şi printr-o pleiadă de autori (Olaf Stapledon, Clive Lewis, Madeleine L’Engle sau Octavia Butler) ale căror cărţi nu comportă deloc " aşa cum cred elitiştii " obişnuitul amestec SF de mediocritate literară & ştiinţă distorsionată, cît o serie de viziuni mistice originale şi intens sugestive. Au fost oare traduşi în româneşte?

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.