Bătălia pentru aer curat

Publicat în Dilema Veche nr. 292 din 17 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cu un fapt putem fi de acord, indiferent pe cine votăm, unde lucrăm, ce publicaţii citim sau ce canale urmărim: presa din România a luat-o la vale, desfigurînd zilnic forma naturală a dezbaterii democratice de tip european. Motivele se cunosc, patologiile sînt evidente, aşa încît nu de o nouă analiză e vorba acum, cît despre ce putem face pentru ca această derivă să fie oprită. Avem, în calitate de cetăţeni lucizi şi sătui de înjosirea unanimă, o singură cale de regăsire a civilităţii: presiunea asupra factorului politic pentru adoptarea unei legislaţii care să reglementeze mai strict normele aplicate în sfera mass-media. În toate statele membre ale UE o asemenea legislaţie există. E corectată continuu. Şi constituie un aliat legal de primă importanţă pentru convieţuirea civilizată a multor milioane de cetăţeni. Primul pas către adoptarea în Parlamentul României a unei asemenea legislaţii e documentaţia comparativă: ce texte de lege sancţionează în statele membre derapajul verbal, calomnia, insulta în direct, violarea vieţii private, campania demolatoare etc.? Chiar dacă sîntem mai puţin dezvoltaţi economic decît statele fondatoare, regulile vieţii democratice sînt aceleaşi, cel puţin pînă la momentul ipotetic în care hotărîm retragerea noastră din UE şi NATO. Ar fi deci util să cunoaştem mecanismele prin care ceilalţi europeni îşi asigură salubritatea publică. Prin ce instrumente garantează ei drepturile unora fără să încalce drepturile celorlalţi? Cum poate fi trasată frontiera dintre libertatea presei şi protejarea persoanelor sau a comunităţilor? E clar că societatea românească a (re)inventat sistemul democratic fără să fi răspuns la asemenea întrebări elementare. Nu mai putem amîna răspunsul. Altfel, tirania arbitrariului şi a intoxicării media va deveni imparabilă. Altfel, generaţia aflată acum în formare va fi compusă din pseudo-cetăţeni agresivi, incompetenţi sau demotivaţi. Ştiu că autorii şi profitorii stării de fapt o fac pe lupii moralişti. Ei susţin că situaţia la care s-a ajuns e normală şi că orice tentativă de a îndrepta lucrurile echivalează cu un atentat la sacra libertate a presei "pentru care s-a murit în Decembrie ’89" etc. E aici un sofism toxic, o jignire la adresa inteligenţei, un nor de praf în ochi. În realitate, s-a mers mult prea departe cu batjocura, comanda asasină, mercenariatul, racketul şi şantajul mediatic. Dacă legislaţia domeniului nu include sancţiuni ferme, aceste raiduri mafiote în mijlocul forumului vor copleşi cu dejecţii ansamblul vieţii publice. Nu putem tolera aşa ceva şi oricui îi pasă de viitorul României ar trebui să acţioneze civic, prin ong-uri, prin petiţii către parlamentari şi miniştri, prin Biserici sau prin viu grai, oricînd, oriunde, pînă cînd prinde chip o mişcare eficientă de lobby dedicat acestei cauze. Nimeni nu-şi doreşte o presă "oficială", aservită unui partid sau cuiva anume. O presă a consensului prefabricat, impus şi setat pe absenţa criticilor, flux de "veşti bune" sau subiecte anodine, menite să mascheze problemele efective ale României contemporane. Dar nici un om întreg la minte nu mai poate accepta diversiunile, minciunile şi noroiul care ni se pompează în prezent. Oricine înjură cît pofteşte sau pentru cît e plătit, oricînd. În loc de informaţii, primim îndemnuri la linşaj public. Există în UE reguli clare: să asculţi şi cealaltă parte, să te informezi din cel puţin două surse independente, să delimitezi informaţia de opinia personală, să păstrezi un ton decent, să nu dezinformezi, să nu amesteci planurile prin decontextualizări partizane sau generalizări nefondate etc. Coduri deontologice şi declaraţii ipocrite avem cu nemiluita. Nu vrem decît ca respectivele reguli să fie protejate printr-o lege aplicată constant şi echilibrat, oricărui actor media. Simplu spus, e o miză pe care o putem atinge dacă ne scuturăm de sentimentul paralizant al fatalităţii şi ne concertăm acţiunile civice, pînă mai e timp. Bătălia pentru aer curat nu se cîştigă prin telecomandă.

image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png
p 20 Nichita Stanescu adevarul ro jpg
Alte vieți
Toate aceste vieți se hrănesc cu posibilul, mai mult decît cu realitatea lumii în care se petrec.
image png
Degetul lui Lazăr
Deși îl vor vedea pe celălalt Lazăr revenind din mormînt, în carne și oase, unii dintre martori nu vor crede.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Radu Cosașu ar fi împlinit săptămîna trecută, pe 29 octombrie, 93 de ani.
image png
Cine ascultă o casă? – despre reutilizarea fondului construit existent –
Pe 8 noiembrie este sărbătorită la nivel mondial Ziua Urbanismului, care aduce în prim-plan problemele și efectele urbanizării asupra societății și a mediului.
image png
Auriu și umbră
Ci păstrîndu-ne, dacă nu auriul, măcar aspirația către el. Și o portiță de acces.
image png
Avoidant sau secure? Mai există limba română?
E un cuvînt care reprezintă o categorie importantă în viața lor de cartier – deduc eu din ce povestesc ei.
image png
Prețuirea incompetenței
Această bursă de merit nu mai are nici o legătură cu valoarea sau cu succesul.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.