Din dragoste, cu cele mai bune intenții

Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
Din dragoste, cu cele mai bune intenții jpeg

Leave no Trace (Nu lăsa nici o urmă). Film american, din 2018, regizat de Debra Granik, cu Ben Foster și foarte tînăra și talentata Thomasin McKenzie, în rolurile principale. E povestea izolării de lume a unui veteran de război și a fiicei lui adolescente. Scenariul pornește de la o biografie reală.

Will, întors de pe frontul din Irak, trăiește împreună cu fiica sa, Tom, într-o pădure din Oregon. Războiul a lăsat urme adînci: pentru Will, oamenii, familia, instituțiile, viața normală, lumea întreagă înseamnă dușmanul de care trebuie să se ferească și de care trebuie să-și țină departe copilul. Din felul în care este orînduit traiul celor doi în pădure se înțelege că izolarea durează de ani buni: fiică și tată cunosc bine fiecare drum, fiecare luminiș, fiecare loc în care se pot adăposti, au ascunzători și unelte, au strategii de retragere din fața „amenințărilor” (turiști, polițiști sau alți veterani de război care-și duc viața în afara lumii civilizate) și, cel mai important, sînt în orice moment pregătiți să lase totul în urmă, să-și adune strictul necesar într-un rucsac și să o pornească spre alte păduri „libere”.

Tatăl își iubește mult fiica: o învață carte și tehnici de apărare în sălbăticie, o protejează, atît cît poate, de ploi și frig, o hrănește, o învață să găsească singură resurse pentru supraviețuire. Și chiar încearcă, de dragul ei, dar pentru puțin timp, să ducă o viață normală într-o comunitate primitoare. Eșuează și își obligă fata, de acum obosită de fugă și de nesiguranța zilei de mîine, să își strîngă lucrurile și să pornească, din nou, în pribegie. Cum spuneam, între Will și Tom este o relație normală părinte-copil: încredere, atașament, afecțiune, preocupare pentru binele celuilalt. Will are grijă ca din rucsacul lui Tom, din ranița ei de „soldat al pădurii”, să nu lipsească nimic din ce ar avea nevoie pentru supraviețuire: haine, apă, mîncare. În timp, însă, rucsacul devine din ce în ce mai împovărător pentru umerii fetei, deși apa, hrana sau hainele sînt din ce în ce mai puține și din ce în ce mai multe fricile tatălui și deciziile lui în numele binelui amîndurora.

E un caz extrem. Dar filmul te face să reflectezi la „rucsacuri/ranițe” proprii: la cele moștenite și la cele date mai departe, la cele pe care ni le-am luat pe umeri pentru drum și la cele pe care le-am lăsat în urmă căci ne îngreunau pasul, la cele de care alții ne-au despovărat sau de care noi i-am eliberat pe cei dragi. Ești provocat, astfel, să te gîndești la „kit-urile de supraviețuire” ale fiecăruia dintre noi: la cele primite sau la cele construite pentru cei pe care vrem să îi protejăm, la cele adăugate, de-a lungul timpului și al drumului, pe lîngă „strictul necesar”. Frici, greșeli, experiențe nefericite, decizii neinspirate, întîlniri fără noroc, toate amenință să dubleze greutatea regulilor și a instrumentelor de supraviețuire transferate celor pe care îi creștem și îi educăm. Și-mi imaginez că nu este deloc simplu să alegi cu grijă ce pui în rucsac: protecție, nu frici, experiență, nu sentimente de vinovăție, înțelepciune, nu tehnici și scheme livrate gata „mestecate”.

„The same thing thatʼs wrong with you isnʼt wrong with me”, îi spune la un moment dat Tom, adolescenta din păduri, tatălui, într-un moment în care acesta era pregătit să evadeze din nou, dar fata nu voia să mai renunțe la ceea ce i se părea că i se potrivește mai bine: o viață normală, între oameni. Venise deci clipa în care rucsacul și tehnicile de supraviețuire trebuiau reconsiderate, reverificate: căci pe drum se adunaseră lucruri, reguli, decizii devenite nefolositoare sau constrîngătoare, iar „binele amîndurora” nu mai exista. Fata îi cere deci să-și despartă drumurile, iar tatăl acceptă, fiindcă își iubește copilul.

Maria Iordănescu este psiholog.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.