Din dragoste, cu cele mai bune intenții

Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
Din dragoste, cu cele mai bune intenții jpeg

Leave no Trace (Nu lăsa nici o urmă). Film american, din 2018, regizat de Debra Granik, cu Ben Foster și foarte tînăra și talentata Thomasin McKenzie, în rolurile principale. E povestea izolării de lume a unui veteran de război și a fiicei lui adolescente. Scenariul pornește de la o biografie reală.

Will, întors de pe frontul din Irak, trăiește împreună cu fiica sa, Tom, într-o pădure din Oregon. Războiul a lăsat urme adînci: pentru Will, oamenii, familia, instituțiile, viața normală, lumea întreagă înseamnă dușmanul de care trebuie să se ferească și de care trebuie să-și țină departe copilul. Din felul în care este orînduit traiul celor doi în pădure se înțelege că izolarea durează de ani buni: fiică și tată cunosc bine fiecare drum, fiecare luminiș, fiecare loc în care se pot adăposti, au ascunzători și unelte, au strategii de retragere din fața „amenințărilor” (turiști, polițiști sau alți veterani de război care-și duc viața în afara lumii civilizate) și, cel mai important, sînt în orice moment pregătiți să lase totul în urmă, să-și adune strictul necesar într-un rucsac și să o pornească spre alte păduri „libere”.

Tatăl își iubește mult fiica: o învață carte și tehnici de apărare în sălbăticie, o protejează, atît cît poate, de ploi și frig, o hrănește, o învață să găsească singură resurse pentru supraviețuire. Și chiar încearcă, de dragul ei, dar pentru puțin timp, să ducă o viață normală într-o comunitate primitoare. Eșuează și își obligă fata, de acum obosită de fugă și de nesiguranța zilei de mîine, să își strîngă lucrurile și să pornească, din nou, în pribegie. Cum spuneam, între Will și Tom este o relație normală părinte-copil: încredere, atașament, afecțiune, preocupare pentru binele celuilalt. Will are grijă ca din rucsacul lui Tom, din ranița ei de „soldat al pădurii”, să nu lipsească nimic din ce ar avea nevoie pentru supraviețuire: haine, apă, mîncare. În timp, însă, rucsacul devine din ce în ce mai împovărător pentru umerii fetei, deși apa, hrana sau hainele sînt din ce în ce mai puține și din ce în ce mai multe fricile tatălui și deciziile lui în numele binelui amîndurora.

E un caz extrem. Dar filmul te face să reflectezi la „rucsacuri/ranițe” proprii: la cele moștenite și la cele date mai departe, la cele pe care ni le-am luat pe umeri pentru drum și la cele pe care le-am lăsat în urmă căci ne îngreunau pasul, la cele de care alții ne-au despovărat sau de care noi i-am eliberat pe cei dragi. Ești provocat, astfel, să te gîndești la „kit-urile de supraviețuire” ale fiecăruia dintre noi: la cele primite sau la cele construite pentru cei pe care vrem să îi protejăm, la cele adăugate, de-a lungul timpului și al drumului, pe lîngă „strictul necesar”. Frici, greșeli, experiențe nefericite, decizii neinspirate, întîlniri fără noroc, toate amenință să dubleze greutatea regulilor și a instrumentelor de supraviețuire transferate celor pe care îi creștem și îi educăm. Și-mi imaginez că nu este deloc simplu să alegi cu grijă ce pui în rucsac: protecție, nu frici, experiență, nu sentimente de vinovăție, înțelepciune, nu tehnici și scheme livrate gata „mestecate”.

„The same thing thatʼs wrong with you isnʼt wrong with me”, îi spune la un moment dat Tom, adolescenta din păduri, tatălui, într-un moment în care acesta era pregătit să evadeze din nou, dar fata nu voia să mai renunțe la ceea ce i se părea că i se potrivește mai bine: o viață normală, între oameni. Venise deci clipa în care rucsacul și tehnicile de supraviețuire trebuiau reconsiderate, reverificate: căci pe drum se adunaseră lucruri, reguli, decizii devenite nefolositoare sau constrîngătoare, iar „binele amîndurora” nu mai exista. Fata îi cere deci să-și despartă drumurile, iar tatăl acceptă, fiindcă își iubește copilul.

Maria Iordănescu este psiholog.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.