Camera (ne)ascunsă

Publicat în Dilema Veche nr. 866 din 12 - 18 noiembrie 2020
Camera (ne)ascunsă jpeg

Omnipresent, film din 2017, Bulgaria. Emil, patron al unei agenții de publicitate și scriitor, decide că, pentru noua carte pe care o are în plan, are nevoie de un tip de documentare neobișnuit: vrea să știe, în detaliu, care e viața ascunsă a prietenilor, a soției, a colegilor de birou, viața care se desfășoară în afara prezenței lui, viața secretă, strict privată a celor care îl înconjoară. Își spionează, deci, prietenii, familia, colegii, cu ajutorul unor camere de filmat ascunse în casă, la birou, în cabinetul de psihoterapie al soției. Și toți încep să îi apară, pe ecranul laptop-ului, fără farduri, fără măști, fără ziduri de protecție, cu micile sau marile lor minciuni, cu trădările și lașitățile lor, cu fricile și nefericirile lor. Cam cum apar – cam cum apărem – în fața lui Dumnezeu.

Ceea ce a început doar ca un demers gratuit, făcut de amorul artei, devine un drog: Emil devine dependent de adevărurile revelate de camerele de luat vederi. Înregistrările filmate sînt singurele care îi validează relațiile, sentimentele, slujba, dialogurile, viața de zi cu zi. Emil ajunge să creadă că doar filmările ascunse îi mai pot da certitudinea că ceea ce a trăit în direct este și real, căci doar acolo, în imagini, apar chipurile adevărate ale soției, prietenilor, colegilor. Evident,  spionajul nu durează la infinit: toți cei din jurul lui află ce „documente” deține el în laptop. Dar nu numai ei, ci lumea întreagă, căci, dintr-o eroare, filmările ajung pe Internet și viețile tuturor sînt expuse pînă în cele mai mici și mai sordide detalii.

Filmul, cu actori remarcabili, pune pe tapet subiecte îndelung discutate, întoarse pe toate fețele, unele de cîțiva ani, altele, de cînd e omenirea: granița dintre privat și public, limitele și infinitul digitalizării, liniile firave dintre sinceritate, adevăr și realitate, ce merită știut și ce nu despre celălalt, cît e minciună sau ipocrizie sau precauție protectoare în relația cu cei de lîngă noi etc.

Important este, însă, faptul că Internetul, înregistrările cu camerele ascunse sînt încă privite, în film, drept o agresiune. De atunci, de doar acum trei ani, mi se pare că lucrurile s-au schimbat: omenirea întreagă consimte la indiscreția și agresiunea Internetului și a digitalizării (și asta înainte ca pandemia să ne oblige să utilizăm, ca unică soluție, beneficiile digitalizării). Admitem, cu ochii larg închiși, că realitatea sau viața stau mai curînd în măruntaiele Internetului decît în carnea și oasele noastre. Adevărul simplu, văzut și auzit cu ochii și urechile noastre, reflecția proprie și logica faptelor nu fac doi bani dacă nu sînt însoțite de filmări prin gaura cheii. Judecata experților, opiniile celor care se pricep, expertiza profesioniștilor sînt toate ruinate de zgomotul asurzitor al vocilor care află totul de pe Internet. Ne bazăm pe „dezvăluiri în exclusivitate”. Inventăm chiar vieți private trăite în public, conspirații construite în văzul lumii, indiscreții trăite la lumina zilei. Acceptăm cu nonșalanță ca viața noastră să se desfășoare „online”: întlnirile cu părinții sau prietenii, serviciul, cumpărăturile, vizitele în locuri exotice, iubirea, ura, frustrările personale, supărarea pe șef sau pe coleg, totul beneficiază de generozitatea nediscreționară a Internetului și a digitalizării.

Dacă e ceva bun în pandemia care a venit peste noi, aș îndrăzni să sper un singur lucru: poate că ne vom sastisi de viața trăită prin ecrane și butoane. Poate că vom tînji să ne arătăm chipul, mai fardat, mai ponosit, mai cu mască, mai fără, cum om putea, dar să ni-l arătăm „live” și doar între cunoscuți și cunoscuții cunoscuților. Poate.

La un moment dat, Emil îi mărturisește tatălui că își spionează prietenii și îi povestește îngrozit ce vede pe ecrane. Iar tatăl îl întreabă: „Ce crezi că simte Dumnezeu?”. „Cred că s-a obișnuit”, îi răspunde Emil.

Maria Iordănescu este psiholog.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.