Zoe Petre despre nostalgicii comunismului
Moştenirea cea mai grea din timpul comunismului este suspiciunea, faptul că ne bănuim tot timpul unii pe alţii de ceva rău. Iată ce spune istoricul Zoe Petre, la 26 de ani de la Revoluţia din 1989. RFI a întrebat-o cum s-a transformat societatea românească în ultimii 26 de ani, unde s-a produs schimbarea cea mai vizibilă.
Rep.: Care vi se pare că este trauma cea mai profundă lăsată de regimul comunist asupra societăţii româneşti?
Zoe Petre: Suspiciunea. Asta cred că e moştenirea cea mai grea, faptul că ne bănuim tot timpul unii pe alţii de ceva rău. Şi evident, corupţia. Eu sînt dintre cei care susţin cu mare enervare uneori că fenomenul corupţiei nu a fost inaugurat de evenimentele din decembrie '89. Eu am întîlnit în perioada comunistă zone foarte infestate de corupţie şi care erau ţinute cumva în suspensie de regimul comunist, în sensul că Ceauşescu şi ai lui lăsau hoţii să fure şi îi prindeau, îi scoteau la lumină doar cînd furau excesiv şi ar fi adunat prea multă putere sau cînd îl contrariau pe Ceauşescu cu ceva. În fond, sistemul ăsta cu contrarierea preşedintelui îl putem regăsi şi azi în anumite situaţii.
Rep.: Ce le-aţi răspunde celor care încă au nostalgia vieţii din timpul comunismului? Celor care spun: "era mai bine atunci".
Z.P.: Sînt mulţi care şi-au descoperit această nostalgie, pe care n-au avut-o niciodată în timpul regimului comunist. Un prieten est-german spunea: le-aş dori să trăiască 24 de ore din nou în trecut. Sigur că libertatea e ceva pe care nu-l percepi în mod obişnuit, decît în momentul în care nu o ai. Dar cum ai dobîndit-o, cum ţi se pare o cantitate neglijabilă, ca aerul pe care-l respirăm. Altceva nu le pot dori decît să mai stea o dată la coadă la tacîmuri de pui!
Citiţi şi ascultaţi mai multe pe rfi.ro
