Yannick Nezet Seguin, Mendelssohn și Reforma protestantă

500 de ani de la momentul declanșării Reformei protestante sărbătoriți în 2017, inclusiv cu muzică: casa Deutsche Grammophon dedică acestei sărbători albumul conținînd integrala simfoniilor de Felix Mendelssohn Bartholdy, înregistrate de Orchestra de Cameră a Europei, condusă de canadianul Yannick Nezet Seguin.

În 31 octombrie 1517, Martin Luther lipea pe ușa Bisericii Tuturor Sfinților din Wittenberg cele 95 de teze care stau la baza confesiunii creștine reformate care s-a răspîndit rapid în rîndul populației germanice, ajungînd, de exemplu, și pe teritoriul României de astăzi: sașii au trecut la lutheranism și bisericile fortificate deținute de ei în Transilvania au devenit biserici reformate.

Trecerea unei jumătăți de mileniu de la acest moment important din istoria bisericii creștine este marcată, iată, și prin muzică, și nu întîmplător, pentru că în cadrul Bisericii Reformate muzica ocupă un loc foarte important. „Una dintre trăsăturile esențiale a spiritualității evanghelice lutherane este cultivarea muzicii, atît în înțelesul ei liturgic, strict bisericesc, cît și în sensul larg al artei. Reforma a dat naștere fenomenului cîntatului comunității în cadrul slujbelor religioase prin publicarea și folosirea cărților de cîntări, cît și prin importanța crescîndă a orgii ca instrument liturgic. În cadrul teologiei evanghelice a secolului al XIX-lea muzica este definită drept «simțul eternității» (Fr. Schleiermacher), actul creației muzical-artistice fiind o trăsătură divină, oglindire a esenței dumnezeiești care vibrează în oameni.” (Vlad Năstase, cantorul Bisericii Evanghelice CA din București)

În 16 iunie, casa de discuri Deutsche Grammophon a lansat un album prin care și-a propus celebrarea prin muzică sărbătorii Bisericii Reformate: integrala simfoniilor de Felix Mendelssohn Bartholdy, purtînd semnătura Orchestrei de Cameră a Europei, dirijor Yannick Nezet Seguin.

O alegere nu întîmplătoare a repertoriului: Felix Mendelssohn Bartholdy a scris o simfonie care se intitulează chiar Reforma; este a cincea simfonie în ordinea publicării, însă a doua în ordinea cronologică a compunerii. A fost creată tot pentru o aniversare a Bisericii Reformate, în 1830, cînd se împlineau 300 ani de la declararea Confessio Augustana, o declarație importantă de credință a bisericii. Simfonia Reforma include în ultima parte și un coral compus chiar de Martin Luther.

De altfel, și Simfonia a II-a, Lobgesang – în traducere Imn de slavă, are o trimitere religioasă, chiar dacă ea a fost compusă pentru o sărbătoare laică: 400 ani de la invenția tiparului, sărbătoriți în 1840. În ordine cronologică, aceasta este ultima simfonie scrisă de compozitor, anticipînd prin dimensiuni și includerea corului și a soliștilor de viitoarele simfonii ale lui Mahler.

În total, Mendelssohn a scris 5 simfonii de maturitate (mai are încă 12 de tinerețe, pentru orchestră de coarde): pe prima a compus-o pe cînd avea doar 15 ani; cele mai cunoscute rămîn astăzi a treia, Scoțiana și mai ales a patra, Italiana.

Există și un alt aspect simbolic în alegerea acestor simfonii: Felix Mendelssohn Bartholdy a făcut parte dintr-o familie importantă cu origini evreiești, însă părinții săi nu i-au acordat niciun fel de educație religioasă cînd era copil și nici nu l-au circumcis; a fost botezat la 7 ani drept creștin reformat, primind astfel și numele Bartholdy.

Felix Mendelssohn Bartholdy a fost un talent asemănător cu Mozart: un copil-minune pe care însă părinții nu l-au purtat ca pe un trofeu în turnee, așa cum s-a întîmplat cu Mozart; au avut aceeași ușurință în a compune, aceeași strălucire și inventivitate, care s-a manifestat, însă, în epoci diferite istorice, ceea ce a și influențat, desigur, creația lor. Ca și Mozart, și Mendelssohn s-a stins din viață tînăr: a trăit între 1809 și 1847. Și mai este ceva care îi leagă, așa cum remarcă și dirijorul Yannick Nezet Seguin: acea lumină eterică pe care o iradiază muzica lor.

Iar înregistrările realizate de Orchestra de Cameră a Europei, sub conducerea lui Yannick Nezet Seguin, tocmai acest din urmă aspect cred că îl pun foarte bine în prim plan, această lumină eterică al muzicii lui Mendelssohn, vivacitatea, căldura, umanitatea care transpar din muzica lui. Sigur, este de folos faptul că înregistrările au fost realizate în timpul unor concerte live (din 2016, în cadrul unui festival Mendelssohn de la Paris), și într-o sală care deține în prezent una dintre cele mai bune acustici din lume – Philharmonie din Paris.

Pentru cei care nu au mai auzit pînă acum de Yannick Nezet Seguin, e important de menționat că el este astăzi unul dintre cei mai căutați dirijori la nivel mondial. Are 42 ani, este director muzical al Orchestrei Simfonice din Philadelphia (una dintre cele mai bune din America) și a fost desemnat să preia și conducerea celebrului Teatru Metropolitan din New York, începînd de anul viitor. Este un dirijor foarte carismatic, cu mare priză la public, care respectînd partitura, reușește să aducă mereu o viziune proaspătă.

Alături de Orchestra de Cameră a Europei, Yannick Nezet Seguin a înregistrat pentru Deutsche Grammophon,  în 2014,  integrala simfoniilor de Robert Schumann, dar și mai multe opere de Mozart – Nunta lui Figaro a fost nominalizată la premiile Grammy. Iată acum o nouă integrală – această luminoasă integrală a simfoniilor de Mendelssohn, care aduce strălucirea, ordinea și claritatea de gîndire a spiritului germanic. De care avem cu toții nevoie...

Albumul Mendelssohn a fost difuzat în trei episoade de Radio România Muzical – ultimul este programat luni, 3 iulie, de la ora 19.00, însă poate fi reascultat oricînd pe site-ul proiectului Discurile anului 2017. Albumul poate fi comandat în format fizic aici.

Cristina Comandașu este critic muzical.