Vrem statuia lui Videanu!
(Apărut în Dilema veche, nr. 124, 9-16 iun. 2006)
Bucureştiul e frumos pe alocuri, mediocru mai peste tot şi mizerabil pe unde nu crezi. Are deci şi un primar pe măsură. Să nu ne ferim de vorbele mari. Adriean Videanu este omul marilor viziuni, al proiectelor gigantice, cu bătaie seculară. Face parte din stirpea lui Leonardo, a lui Hausmann şi a lui Costi Ioniţă. Se pricepe la toate, dar în special la a explica nervos absurdul. Asta-l apropie şi de vracii paranormalului, gata oricînd să lămurească în detaliu misterul fenomenelor nevăzute de nimeni.
Fire artistică şi degrabă iubitoare de oameni, Videanu a îmbrăţişat arta urbanismului agresiv. Statisticile de tot felul şi banala privire cu ochiul liber au descoperit zone unde ba nu e canalizare, ba nu e asfalt. Blocuri interbelice sau cartiere şi mai vechi (aşa-zisul centru istoric) putrezesc, copacii ne cad în cap, spaţiile verzi sînt umilite cu bani negri. Cînd s-a vorbit de responsabilitatea ce revine Apei Nova, dl Adriean a devenit brusc avocatul fără arginţi, plîngînd de milă franţujilor. Cînd s-a aflat că o bătrînică rurală cu iniţiativă face asfaltări în Capitală, Videanu a sărit din nou la bară. Cînd s-a văzut că proiectul pasarelei Titulescu-Orhideelor fusese copiat cu rapacitate (şi inabilitate), s-a mirat că există oameni care nu iubesc arta fiţuicii. De cîte ori se rupe ceva prin oraş (municipiu, mă rog), primarul general spune sus şi tare că, după părerea sa, el nu trebuie să umble cu cizme de cauciuc sau să strige la muncitori. Poate că n-o trebui, dar mie mi-e neclară această nuanţă personalizantă: "după părerea mea". Adică edilul Capitalei n-are şi el o fişă de post, acolo? Am pus în hamacul de gospodar pe cineva care face ce crede el? Dacă ne trezim apoi cu unul care va considera că el trebuie, "după părerea lui", să meargă doar la recepţii?
Ar fi mare greşeală să credem că problemele populare nu-l ating pe primarul general. E vorba de canalizare? Are o soluţie ideală - un plan magistral, care va costa 500 de mii de miliarde şi va rezolva complet problema în 200 de ani! Dacă e vorba de asfaltare, la fel. "Nu se poate altfel, trebuie să rezolvăm chestiunile o dată şi bine!" Să luăm atunci chestiunea bordurilor. Cele vechi nu dădeau bine, aşa că au fost înlocuite. După doi ani! Unele au fost şi vopsite. Întîi în galben, apoi chiar în culoarea naturală a pietrei! Cînd e criticat, dl Videanu dă vina pe primarii de sector sau incriminează legile strîmbe. Ciudat, n-a făcut nici un gest să le modifice. Printre altele şi pentru că electoratul a răspuns la chemarea lui Băsescu şi i-a făcut cadou un Consiliu General cît se poate de favorabil. Şi aici e şi şmecheria acestui pasionat al urbanismului ignar. Marile proiecte se discută discret în Consiliu, se aprobă şi gata! Reabilitările, dimpotrivă!
Anul trecut, cînd primarul Parisului a lansat ideea refacerii cartierului Halelor, acţiunea a fost supusă discuţiei publice. Dar nu pe un site sau într-un dosar ascuns în birourile Primăriei, ci la France 2, în emisiuni speciale, în publicaţiile mari, cu participarea energică a arhitecţilor, urbaniştilor, locuitorilor, politicienilor. În Bucureşti, proiectele majore apar peste noapte ("le-a votat Consiliul"). Pe nepusă masă, aflăm că Piaţa Revoluţiei va dispărea, ocupată de blocuri cu prăvălii. Că-n diverse locuri vor apărea coloşi de sticlă şi beton care vor transforma oraşul într-un Washington judeţean. Şi-au dat girul "cei mai buni specialişti", "cele mai mari somităţi". Nu şi cei cărora le fuge oraşul de sub picioare. Cînd află şi ei e prea tîrziu. "S-au alocat bani europeni!" Da, şi s-au făcut împrumuturi astronomice, la care se plăteşte deja dobîndă. Deci "lucrurile trebuie accelerate, căci investitorii străini se pot supăra! Oamenii pierd bani, iar noi tăiem firu-n patru!". Pînă cînd va fi gata canalizarea, Bucureştiul va fi devenit de mult o mărgică de inox şi sticlă, a cărei strălucire va fi văzută de pe lună, cu legitimă mîndrie patriotică, de urmaşii lui Prunaru. Între timp, maternităţile din Giuleşti şi Videle pîndesc avide naşterea unui nou Vasari, care să proslăvească febra vizionară a lui Adriean.