Veneţia – Ziua a 2-a

Astăzi cotidianul italian La Repubblica deschide pagina de cinema cu un titlu incendiar: „Clooney accusa”, amintindu-ne că sîntem totuşi în ţara Caracatiţei, unde se poartă încă titlurile excitante, de film marca Sergiu Nicolaescu. Desigur, deschiderea de aseară a fost un triumf, „King George”, cum a fost numit azi de suplimentul festivalier editat de Variety, a apărut pe la 7 cu iahtul în spate la Casino, cu prietena lui de-o viaţă Cindy Crawford şi cu soţul ei, Rande Gerber. Cindy arată beton – slabă, delicată şi perfect conservată, iar la capitolul stil cu trei clase peste Cindy Crawford din posterele cu Alec Baldwin de acum 20 de ani. Mulţimea n-a rămas insensibilă la apariţia ei, a strigat „Cindy” aproape tot de-atîtea ori cît a strigat „George” dar cîţiva au vrut să lămurească o problemă care încă mai pluteşte în aer: „George, dove è la Canalis?”, atrăgîndu-i atenţia lui George că felul în care a tranşat cu ceva timp în urmă relaţia cu frumoasa manechină Elisabetta Canalis, pe care a dat-o pur şi simplu afară din vila de la Como, nu poate rămîne chiar aşa, mai ales că anul trecut, pe acelaşi canal şi într-un iaht similar venise la Lido cu ea. După ce-a fost dată afară, Canalis n-a comentat nimic în niciun ziar, dînd apă la moară speculaţiilor că Clooney îşi recompensează financiar fostele iubite ca să nu-i facă presă proastă. 

Domnul Clooney arată încă senzaţional şi de departe şi de aproape. Aseară se asorta fantastic cu noua Lancia Thema, splendida limuzină neagră din flota de maşini oficiale pusă la dispoziţie de Lancia. De altfel, echipa lui Clooney a fost îmbarcată apoi în Lancia Delta, la fel de elegantă, dar ceva mai mică şi mai puţin limuzină. Au fost prezenţi aseară la premiera cu public de la Sala Grande, unde biletul costă 45 de euro, Paul Giamatti, pe care n-am reuşit să-l văd printre invitaţi, Philip Seymour Hoffman care a împărţit maşina cu Marisa Tomei, întîmplare sau nu, după ce cei doi au împărţit în 2007 memorabila scenă de sex din filmul lui Sydney Lumet, Înainte să afle diavolul că ai murit. Ultima pe lista invitaţilor şi maşinilor a fost Evan Rachel Wood. Marisa, într-o superbă rochie lungă de culoarea oului de raţă a intrat pe covorul roşu puţin cam opărită de manevrele organizatorilor care au pus-o să se urce în maşină pe o parte, apoi au dat-o jos şi au urcat-o pe cealaltă parte. Dana Enulescu şi cu mine nu ne-am mai întors pe lîngă covorul roşu, am rămas la Excelsior, la aproximativ 50 de metri de el, unde starurile italieneşti făcuseră cu 20 de minute înainte, în picioare, pe asfalt, o coadă stingheră la covorul roşu, fără ovaţii, înghesuite, lăsate să aştepte, ele care n-ar aştepta nimic în viaţa lor.

În Sala Grande, Clooney a fost pus pe fapte mari. Se pare că a venit la Veneţia să denunţe corupţia politică, de unde şi titlul de azi din La Repubblica; pus pe „spus adevărul”, dar încercînd cît de cît să-şi apare filmul de eticheta pur politică. „Mutaţi-l pe Wall Street, mutaţi-l oriunde şi tot aia e,” a insistat regizorul. Dar italienii care adoră filmul politic şi mai ales telenovela lui implicită, au fost mai puţin interesaţi de latura lui universală. Ca atare cronicile de azi gem de punch line-uri şi sentinţe, dintre care am reţinut „un film american care loveşte în americani”. The Ides of March a fost aplaudat în valuri, la o multitudine de scene, şi ar fi fost o seară perfectă dacă preşedintele juriului, Darren Aronofsky nu ar fi distrus-o cu un discurs pe care nimeni nu l-a putut anticipa: „În scaunul ală am stat şi eu între preşedintele Giorgio Napolitano şi Natalie Portman şi am făcut pipi. Din fericire sala a fost renovată şi dacă simţiţi umiditate nu e de la mine.” „Clooney a îngheţat, sala a îngheţat” au scris italienii. Clooney e la un pas de premii, dar se anunţă o jurizare interesantă…

Ieri a venit şi Madonna în calitate de regizoare, să-şi prezinte W.E, un film romantic şi de epocă, cu o tînără divorţată din contemporaneitate, care devine obsedată de iubirea dintre Wallis Simpson şi regele Edward al VIII-lea. Andrea Riseborough e în rolul lui Wallis, iar Abby Cornish în cel al corespondentului ei modern. Dacă nu e altceva, filmul se anunţă un fashion show ambiţios la care au lucrat costumiera de la Knight and Day, Arianne Philips, make-up artista Jenny Shircore care a lucrat la The Young Victoria şi designerul de producţie de la Shakespeare in Love, Martin Childs. 

Madonnna s-a grăbit să confirme toate legendele despre ea. Madonna-superstar a venit cu un jet personal, s-a cazat în cinci apartamente superluxoase şi are şi o cameră rezervată la Excelsior. Maniacala şi tiranica supervedetă n-a informat nici festivalul, nici casa italiană de producţie cu care a făcut filmul de locul unde e cazată şi a hotărît că diseară va parcurge pe jos cei cîţiva metri de la Excelsior pînă la Sala Grande, şi nu în maşinile festivalului, cum o fac toate celelalte superstaruri care vin la Lido. În felul ăsta capriciosa şi misteriosa surclasează fiţele Serenissimei reuşind în acelaşi timp şi un mic martiriu ecologic.

În fine, azi are premiera Carnage al lui Roman Polanski şi pe covorul roşu va păşi Kate Winslet, cea mai ataşantă actriţă a momentului. Căci fără nici un dubiu, la 36 de ani, Kate îşi savurează gloria din plin. În sensul ăsta, actriţa Vittoria Puccini, madrina Mostrei, cum o numesc italienii, a formulat ieri cea mai frumoasă apreciere a ediţiei: „Bravo, Kate, trăiască femeile adevărate!”. În Carnage, Winslet nu e deloc dusă la biserică, ea e catalizatorul dezastrului, dezlănţuindu-se şi sfîşiind dintr-o replică vălul mucegăit la politeţurile cu forţa unui vulcan care scuipă lavă. Rolul din Carnage e la mări şi oceane distanţă de cel din Mildred Pierce, pe care n-ar trebui să-l rataţi pe HBO. Şi cînd te gîndeşti că sofisticata, versata şi, un lucru rarissim în cinema, simpatica Kate s-a despărţit recent de soţul ei, regizorul Sam Mendes, la mijloc fiind, se pare, simpatia lui exagerată pentru Rebecca Hall, cu aproape 20 de ani mai tînără decît el… E clar, cuplurile sînt o cauză pierdută. Ne rămîne Carnage.