Vedete de silicon
Mai avem o scară a valorilor care să ne permită să distingem „vedetele de silicon” de cele adevărate? Presa e singura vinovată de invazia celei dintîi categorii? Sau intervine şi lipsa de educaţie? La aceste întrebări şi la altele pe aceeaşi temă îşi propun să răspundă, printre alţii, Ana Bulai, sociolog, Mihai Coman, jurnalist şi profesor, Gabriel H. Decuble, poet şi eseist.
Andrei Pleșu consideră că, ”în baia de negativitate în care ne scăldăm zilnic, spiritul critic încetează să mai fie o virtute. Devine o boală.” ”Mereu exterior realului şi mesajelor care i se adresează, judecătorul pierde toate ocaziile.” Comportamentul criticului devine „varianta trivială a răsfăţului infantil”.
Adrian Cioroianu îşi aminteşte de aniversarea unui personaj cu totul uitat, în masa de comemorări telenovelistice: Regele Mihai, „cel mai neiubit dintre pămînteni”, care a împlinit, recent, 89 de ani.
Adrian Stănică îşi imaginează cum, astăzi, Galileo Galilei ar fi fost respins, cu al său telescop, de evaluatorii de proiecte. Şi se întreabă ce şansă au Galileii zilelor noastre în condiţiile în care criteriile acceptării proiectelor ştiinţifice devin tot mai absurde.
Codruţ Constantinescu ne propune un nou post de nişă: Înmormîntări TV. Acesta ar răspunde dorinţelor necrofile ale acelei părţi a telespectatorilor care îşi doresc să „vadă curgînd sînge, placente” și ”lichid semiotic”; dar mai ales aşteptărilor (de rating) ale televiziunilor necrofile.
