Valea Jiului – Muzeul oamenilor vii

- Spectacole şi dezbateri -

Orașele - fantomă

Harta socială a României postcomuniste a suferit schimbări majore. Cu industria pe butuci, categorii profesionale de primă importanţă în trecut (ex: muncitorii) au dispărut. Oraşe construite în jurul unei obiectiv industrial au decăzut odată cu închiderea acestuia, fiind incapabile să funcţioneze independent. Structura lor artificială le-a transformat în universuri-fantomă. Nu se mai aude nimic de Victoria, oraş creat în jurul unui combinat chimic, aproape depopulat acum (mai există acolo în jur de 9000 de locuitori, conform ultimului recensămînt). Sau de Copşa Mică. Oraşe care îşi aşteaptă stingerea, la fel ca şi locuitorii lor.

În Valea Jiului, minele de cărbune neperformante se închid printr-un procedeu complicat care durează cîţiva ani şi prin care se asigură, teoretic, securitatea ecologică a zonei. Uniunea Europeană a acordat în acest an un ajutor de 270 de milioane de euro pentru închiderea cîtorva mine din Valea Jiului. Tot teoretic, o parte din aceşti bani ar trebui folosită pentru reconversia profesională a minerilor. În realitate, singurul lucru pe care contează aceşti oameni - cei care nu au fost încă disponibilizaţi - este un loc de muncă pe perioada procedurii de închidere a minelor. Odată ce acest proces se termină, se năruie şi speranţele lor. Economia adiacentă minelor a sucombat demult. Dacă nu pleacă la muncă în străinătate, devin exponate vii în oraşe-muzeu. Şi mor de foame. La propriu.

„Teatru subPămînt.Valea Jiului după 1989 este un proiect de observație cotidiană și analiză critică a existenței unor comunități afectate decisiv de schimbarea politică din anii ’90. Proiectul își propune să documenteze situația economică, viața și munca minerilor în post-socialism.” Aşa se prezintă un proiect iniţiat de un grup de tineri artişti – regizorul David Schwartz, dramaturgul Mihaela Michailov, fotograful Vlad Petri – şi care a generat spectacolul subPămînt, cu premieră în 19 şi 20 mai la subRahova (cel mai potrivit loc din Bucureşti pentru această temă). subPămînt este o arhivă de poveşti personale care reconstituie structura socială eterogenă din Valea Jiului după o documentare ce a inclus interviuri cu locuitorii zonei şi studierea realităţii locului, inclusiv „excursii” în mină.

Fără speranță

Poveştile sînt descurajante. Mineri, soţii de mineri, bătrîni, disponibilizaţi, tineri la primul job – viaţa lor se reduce la supravieţuire, iar asta înseamnă orice, de la riscul de a coborî zilnic în mină pînă la furtul cărbunilor pentru încălzire. Banii sînt puţini, mizeria e multă, speranţele lipsesc. Singura dorinţă: copiii lor să plece de acolo. Oriunde. Să evadeze. Adulţii se consumă între amintirea vremurilor bune – după 1977, cînd greva minerilor l-a determinat pe Ceauşescu să le ofere "pîine şi circ", adică mîncare într-o vreme cînd restul ţării făcea foamea pe cartelă şi activitate culturală  –, prezentul deziluzionant şi un viitor meschin. A visa este un lux. Visul care aproape atinge utopia al unuia dintre personaje este să se mute la Deva. „Dar asta nu se va întîmpla niciodată.”

Această lipsă de orizont existenţial se regăseşte în mare parte din România. Oraşele dezvoltate din fostele colonii industriale și așezările rurale de pe lîngă mine (satele muribunde apar în piesele lui Szekely Csaba) se degradează pînă la dispariție. Ce e disperant e că mor cu tot cu oameni, generaţii întregi pe care capitalismul sălbatic şi democraţia originală le-au sacrificat. Sărăcia i-a umilit și ei înșiși consideră că nu merită mai mult. La discuțiile de după spectacol, Mihaela Michailov remarca atitudinea generală a minerilor de pierdere a stimei de sine. Propaganda comunistă a supradimensionat imaginea muncitorului, a țăranului, a minerului, iar percepția lor despre ei înșiși acum este una a decăderii, a eșuarii la marginea societății. Și de aici, altă umilință.

Spectacolul subPămînt realizează trei lucruri importante: face subiect și personaje dintr-o categorie profesională ignorată, considerată neperformativă (cum zicea Gianina Cărbunariu, "statul și-a abandonat cetățenii", eu aș parafraza: teatrul și-a abandonat spectatorii), încearcă să declișeizeze imaginea pe care o avem despre mineri (deteriorată mai ales în urma mineriadelor, lucru de care și ei sînt conștienți) și să schimbe percepția negativă, clișeistică și ea, pe care minerii o au despre ei înșiși. Va fi interesant de urmărit spectacolul în Valea Jiului unde minerii își vor asculta propriile povești și se vor confrunta cu ei înșiși.

În Occident se vorbește despre reindustrializare în condițiile în care prăbușirea consumului în timpul crizei economice a arătat că vestul "a uitat" să producă, mulțumindu-se să consume (de unde și avîntul economiei chineze care a suplinit această lipsă). Ideea s-a vehiculat și în România ca fiind posibilă, dacă se iau în considerare resursele naționale. Oricum, pînă cînd se va întîmpla ceva, actuala generație de mineri va fi sacrificată. Și uitată.

Un paradox exprimă sugestiv ce se întîmplă în Valea Jiului. În orașele miniere se trăiește și azi ca în colonii. Există cartiere fără lumină și apă. "Nu mai e mare lucru de făcut aici, doar lumina și canalizarea", zice un personaj în timp ce altul le explică artiștilor de la București că "pentru a aprinde lumina, s-a folosit cărbunele, ca să știți și dvs".

În subPămînt, personajele își povestesc resemnarea. Chiar și cînd vorbesc despre vise, sînt doar vorbe. Nimeni nu crede în ele.
 

subPămînt 
Cu: Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei Șerban.
Muzica: Bobo Burlăcianu
Scenografie: Adrian Cristea
Video și foto: Vlad Petri.
Text: Mihaela Michailov
Regia: David Schwartz.
Teatrul SubPământ. Valea Jiului după 1989 este un proiect finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
www.teatrusubpamant.wordpress.com
Următoarele reprezentații vor avea loc în 26 și 27 mai, ora 19.00 la subRahova (Centru de Artă Contemporană) str. Sg. Nuţu Ion nr. 2, București
În perioada 10-18 iunie, spectacolul se va juca în 6 oraşe din Valea Jiului: Petrila, Petroșani, Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Uricani.
După fiecare reprezentație va avea loc o discuţie cu publicul, parte integrantă a spectacolului. 
La toate reprezentaţiile intrarea este gratuită.