Vagabondaj sonor
Sînt rare cazurile de cantautori britanici ignoraţi de propriul popor vorbitor de engleză, care şi-au găsit casă, piaţă şi fani peste Canalul Mînecii, printre cuvîntătorii aroganţi ai limbii lui Voltaire. Charlie Winston este artistul care a refuzat alienarea socială şi idiosincraziile culturale din regat, retrăgîndu-se în hexagonul francez devenit progresist. Înaintea debutului, Charlie apucă să compună pentru nişte nume mai mari ca al sau (fratele Tom Baxter, Daniel Powter, Miranda Barber sau Sam Semple), scrie muzică de film, teatru şi balet, dovedind că se poate juca nestingherit cu notele aşa cum ar face-o un mare regizor cu o cameră ideală.
Cu toate astea, atunci cînd se apucă să scrie pentru LP-ul propriu, nu impresionează critica sau masele, ci doar (!) pe Peter Gabriel, care îl invită să i se alăture în turneul european. Poate că ăsta e motivul pentru care următorul album, Hobo, are piesele create pe structură de rock progresiv cu accente de world music şi blues, în care personajele principale sînt distorsul de muzicuţă şi vocea versatilă a lui Winston, ce atacă registre multiple: de la şoaptă timbrată şi falsetto de cap, pînă la urlete agonizante. Unul dintre single-urile de pe album care n-au părăsit teritoriul Franţei este "Tongue Tied", în care, sub impresia naivităţii şi simplităţii, Charlie Winston demonstrează că barierele de limbă/limbaj sînt iluzorii şi că Turnul Babel există.
Bogan ŞERBAN realizează la Radio Guerrilla emisiunile Guerrilla Logout (luni- vineri, 17.00 - 20.00) şi GuerriLIVE Radio Sessions (luni, 19.00 - 20.00).
