Un road movie de tip european

Filmul sloven Călătoria este un road movie de tip european (sic!), care abundă în expresii tari, incorectitudine politică, glume şi faze deşucheate, umor sloven şi scene filmate de pe umăr. E făcut să fie cool, deci. Povestea e ofertantă: trei foşti colegi de liceu (singurele personaje din film, singurele chipuri) se întîlnesc după şapte ani pentru a face „o tură ca pe vremuri”, în timpul căreia caută inclusiv să dezgroape o cutie cu amintiri lăsată la păstrare sub pămînt, pe un deal.

Fiecare dintre cei trei îşi are momentul său, care implică suficient dramatism încît actorii să fie mulţumiţi de partitură şi spectatorii - emoţionaţi. Iar atunci cînd nu e dramatism, e teribilism specific vîrstei, care dă bine în film şi accentuează tuşa cool.

Să-i luăm pe rînd. Gregor, cu care facem cunoştinţă încă înainte de cartonul care anunţă titlul filmului („Izlet”, în original), e un vlăjgan care trage din ţigară în timp ce cară în spate un zmeu uriaş. Pare să se afle în căutarea vîntului perfect. E un tip dintr-o bucată, de vreme ce s-a înrolat în armată şi participă la misiuni peste hotare. Cu muşchii pe el, lasă totuşi platoşa jos în vreo trei-patru rînduri. Momentul lui de slăbiciune survine atunci cînd, după o sticlă de whisky, la foc (cei trei prieteni înnoptează sub cerul liber, pe faleză – are Slovenia nişte faleze!), povesteşte cum patrula din care făcea parte a omorît un copil care apăruse în faţa jeep-ului. Crezuseră că este vorba de o ambuscadă. În realitate, băiatul juca fotbal la marginea satului şi îi sărise mingea în drum. „Nu-i mare lucru”, a comentat el în faţa prietenilor, încercînd să pară dur, deşi tocmai dăduse niţel garda jos.

Andrej are 25-26 de ani, e un tip plinuţ şi pus pe glume (unele bune, altele proaste), e homosexual, are job, maşină şi o pălărie de paie ce îi conferă un farmec de ţăran hîtru care s-ar potrivi perfect în orice peisaj rural din Romînia. Pe Andrej îl deranjează mai multe lucruri, între care femeile care caută rahat prin iarbă, studentele la Arte, zona euro, deodorantele 2 în 1, stăpînii de cîini, administraţia publică, persoanele trecute de 50 de ani, Orchestra Simfonică a Televiziunii Slovene, televiziunea slovenă, Slovenia, muzicanţii ambulanţi de naţionalitate romînă, romînii, grecii, ţiganii, nemţii, francezii, chinezii, frunzele de asparagus... E un teribilism la mijloc, desigur, dar enumerarea listei îi oferă prilejul unui recital actoricesc agreabil şi deschide o discuţie perfect incorectă politic. În timpul şcolii, Andrej s-a aflat în mijlocul unui scandal, atunci cînd colegii au făcut o glumă proastă pe seama orientării lui sexuale (i-au ascuns hainele, l-au fugărit gol prin vestiar). Nici o surpiză pentru spectatorul cu imaginaţie: capul răutăţilor fusese tocmai prietenul lui, Gregor, iar secretul va fi dezvăluit chiar în timpul călătoriei asupra căreia se apleacă filmul.

În fine, şi despre Ziva sînt destule de spus. Fata din gaşca băieţilor e studentă la Arte, are o mamă avută şi atît de autoritară cît mai poate fi cu o fiică de 25 de ani, e drăguţă, zîmbeşte frumos, participă fără rezerve la acţiunile discutabile ale băieţilor. De exemplu, atunci cînd distrug o maşină lăsată la poalele dealului, sub un copac; maşina cu pricina, o rablă (între noi fie vorba) e probabil singurul obiect de recuzită distrus pentru acest film. Se amuză la gluma proastă făcută de Gregor pe seama ei. Erau în maşină, Gregor butona ceva la telefon, apoi, după cîteva minute, s-a auzit la radio: „Am primit o ofertă foarte atrăgătoare de la o tînără pe nume Ziva. Dacă difuzăm piesa ei preferată, promite favoruri sexuale pe viaţă pentru întreaga redacţie”. Cam aşa glumesc cei trei prieteni. Cu puţin timp înainte, avusese loc o altă scenă cool (cum altfel?). Opriseră maşina pe un pod, iar Gregor şi Andrej se apucaseră să urineze direct pe maşinile care treceau pe autostradă. Iar Ziva, după un schim de replici cu Gregor (de care e înamorată), se aşează frumos pe vine şi îi acompaniază pe băieţi în această aleasă ispravă, stîrnind admiraţia lor sinceră.

Dacă tot am pomenit de autostradă, aflăm, tot de la radio, că este vorba despre una dintre cele mai scumpe autostrăzi din Europa (12 milioane de euro pe kilometru). Remarca ar putea să-i descurajeze pe spectatorii romîni, care îşi imaginează, naiv, că doar în Romînia se fură. De altfel, sînt foarte multe lucruri în filmul lui Nejc Gazvoda (aşa îl cheamă pe regizor), care li se vor părea familiare spectatorilor romîni, de la cheful de viaţă la nemulţumirile mai mari sau mai mici, de la drumurile de ţară la parcurile de distracţii, de la benzinării la supermarketuri şi stilul vestimentar al protagoniştilor. Chiar şi marea e la fel, deşi Slovenia are, desigur, ceva mai multe ţărmuri -  şi mai dantelate.

Dar Nejc Gazvoda n-a pus prea mare accent pe descrieri, s-a concentrat mai mult pe personaje şi pe poveştile lor, aşa că voi face la fel, mai ales că v-am rămas dator cu momentul Zivei. Previzibil, între ea şi vlăjgan e o poveste de dragoste care stă să se reînnoade fix acum, cu ocazia Călătoriei. După un sărut pasional lîngă foc (Andrej tocmai fusese trimis la culcare în cort, parcă anume), ea ezită să meargă mai departe, el tot încearcă, inclusiv folosind un şantaj sentimental destul de ieftin (gen „plec la război, iar dacă o mierlesc pe acolo, oare n-o să-ţi pară rău?”), ea răspunde dur – face o scenă cu aproape-aruncatul de pe faleză („na, că şi eu pot să mă joc de-a viaţa e scurtă, uneori mai scurtă decît te-aştepţi”), pentru ca, spre final, să aflăm teribilul secret (a se citi paragraful următor).  

La capătul unui cadru lung, de aproximativ un minut şi jumătate, suficient de convingător pentru cinefilul mediu spre pretenţios, Ziva îşi scoate tricoul, apoi îşi dă jos sutienul. Surpriză: sînul stîng al Zivei fusese extirpat! Sînt cîteva secunde acolo în care spectatorul derulează în minte întregul film, toate întîmplările de pînă atunci, pe care le citeşte, iată, într-o altă cheie. În acele secunde stă forţa filmului, apreciez. Aflăm apoi că tînăra amînase începerea unei cure de chimioterapie ca să facă această călătorie, împreună cu aceşti prieteni, să revadă aceste locuri, să găsească această cutie cu amintiri – obiecte banale. Pur şi simplu, dintr-o revoltă, dintr-un chef de viaţă. Final deschis. Recomand.

Călin Hera este jurnalist, a participat la cîteva campanii de PR, între care campania pentru Festivalul „George Enescu” 2013, e doctorand şi le predă studenţilor de la Jurnalism.

Filmul Călătoria va putea fi vizionat sîmbătă, 10 mai 2014, la ora 17:30, la cinema Studio, în cadrul Festivalului Filmului European, organizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Reprezentanţa Comisiei Europene în Romînia, sub egida EUNIC.

Cea de-a XVIII-a ediție a Festivalului se desfășoară în București (9 - 15 mai) și Tîrgu-Mureș (16 - 18 mai).