Turneu de criză
Că lucrurile merg prost pe timp de criză – am tot auzit. Nu mă mai miră dacă aflu de bugete tăiate, afaceri subţiate, salarii întîrziate sau neplătite. Mă miră însă cînd ceva mai mişcă, nu clachează, „se descurcă”. Criza e interpretată în fel şi chip, dar mai ales ca o scuză mai nouă pentru ruperea uneori violentă a continuităţii.
Nu e cazul pentru un turneu de şah care se încăpăţînează să se joace an de an, începînd din 2007, cînd criza se iţea pe la colţuri. S-au schimbat jucătorii, formatul, organizatorii, locul, anotimpul, dar turneul s-a ţinut. În România. Şi cumva, în cazul lui, „argumentul crizei” n-a ţinut.
Nu ştiu dacă lumea ştie de el, mai ales după transformările de identitate suferite. În 2007 şi 2008 s-a jucat la Bazna, în nordul judeţului Sibiu, şi la el erau invitaţi „seniorii”: Jan Timman, Lajos Portisch, Maia Chiburdanidze, Henrique Costa Mecking, Ulf Andersson, Rafael Vaganian, Alexander Beliavsky, Alexander Khalifman sau Nigel Short – nume grele şi cu siguranţă cu rezonanţă printre cei care au urmărit, în timp, evenimentele din şah. Dintre români, prezent la cele două ediţii a fost marele maestru Mihai Şubă (66 de ani), multiplu campion naţional, stabilit acum în Spania.
În 2009, formatul s-a schimbat, numărul jucătorilor s-a redus de la 11 la 4, 5 sau 6, iar seniorii au lăsat locul şahiştilor de top din prezent. Aşa au ajuns să joace un turneu de şah în România simpatizatul şahist ucrainean Vassily Ivanciuk sau fostul campion mondial Veselin Topalov din ţara vecină, Bulgaria.
În 2010 şi 2011, turneul s-a ţinut la Mediaş şi a fost cîştigat de fiecare dată de norvegianul Magnus Carlsen, cel care luna viitoare va încerca să-i sufle titlul mondial lui Viswanathan Anand. Din 2012, turneul a schimbat iar locul, emigrînd în Capitală, dar şi anotimpul, din mai – iunie cum era pînă atunci, în octombrie – noiembrie.
C-aşa-i în şah
La ediţia din octombrie 2013, turneul de la Bazna – Mediaş – Bucureşti (sau Turneul Regilor, cum i s-a mai spus, sub inspiraţia marketingului) a marcat o schimbare şi pentru şahistul român care a participat la fiecare ediţie din 2009 încoace. Liviu Dieter Nisipeanu obţine de fiecare dată o invitaţie, pentru că e cel mai bun şahist român la ora desfăşurării concursului. Şi de fiecare dată, concurenţa fiind într-adevăr puternică, a ieşit pe ultimul loc (cu excepţia ediţiei din 2010, cînd a ieşit penultimul). Ei bine, în acest an, marele maestru Nisipeanu s-a clasat la mijlocul clasamentului, pe locul 3 din 5, ceea ce e o performanţă faţă de rezultatele anterioare amintite şi faţă de grila de start a rating-urilor jucătorilor.
Dacă Turneul Regilor s-ar fi organizat la tenis, în locul lui Dieter Nisipeanu ar fi jucat Victor Hănescu. Dieter Nisipeanu este pe locul 73 în lista ELO pe octombrie, iar Victor Hănescu, cel mai bun tenismen român, e pe locul 77 în clasamentul ATP. Echivalenţa pare logică. Bine, bugetul turneului ar fi fost de aproximativ trei ori mai mare, spun sursele mele, dar aici e o altă discuţie. Ce s-ar întîmpla cu jucătorii? La şah i-am avut pe italianul Fabiano Caruana (numărul 4 mondial, care a şi cîştigat turneul), Wang Hao (cel mai bun şahist chinez), Ruslan Ponomariov (Ucraina) şi Teimour Radjabov (Azerbaijan). Nu sună, probabil, cunoscut, dar traduse în tenis, numele lor ar fi fost, păstrînd proporţiile din listele ELO şi ATP: Andy Murray, John Isner, Simon Gilles şi Gael Monfils. Pe vreo doi dintre ei, „Victor Hănescu” i-ar fi bătut. Ceea ce, totuşi, în viaţa reală nu ţin minte să se fi întîmplat.
Ionuţ Iamandi este jurnalist. Îl puteţi urmări pe Twitter la @IIamandi.
Foto:
