Tökes şi restul lumii
Bruxelles este întodeauna o idee bună. Calcul meu este siropos, poate, dar sună atît de bine şi mă face să-mi amintesc de un film cu Harrison Ford şi Julia Ormond, Sabrina. Evident, în original fraza era "Parisul este întotdeuna o idee bună". De data aceasta însă, cei care au avut ideea creării reprezentanţei Ţinutului Secuiesc la Bruxelles au fost inspiraţi. Chiar dacă şi-au pus în cap, astfel, nu doar întreaga clasă politică românească, ci şi majoritatea mass-media.
În primul rînd, Europa află astfel că aceste trei judeţe uitate de ghidurile turistice despre România există (orice tip de publicitate, chiar şi negativă, este bună, iar despre această reprezentanţă a vorbit chiar şi Stefan de Vries în emisiunea sa săptămânală).
În al doilea rînd, este o excelentă manieră de a face rost de bani, de a aduce în Transilvania o mică parte din acele fonduri structurale despre care toată lumea vorbeşte dar nimeni nu ştie cum să le folosească.
În al treilea rând, evident, deputaţii europeni, o parte măcar, arată că nu au fost trimişi degeaba la Bruxelles, şi că fac ceva, îşi folosesc numele şi puterea mediatică în folosul imaginii României. României, da, nu am greşit termenul, chiar dacă gurile rele o să zică "Ţinutul Secuiesc". Aşa cum au subliniat de nenumărate ieri vorbitorii de la recepţia oficială care a avut loc în Parlamentul European, rue Wiertz, că se numeau Laszlo Tökes, Csaba Sogor sau că erau preşedinţii consiliilor judeţene din Covasna şi Harghita (Sandor Tomas, din Covasna, afirma "Europa este uniunea regiunilor, armonia în diversitate"), în limbile română, maghiară şi engleză, această reprezentanţă ar trebui să fie o mândrie pentru România, căci este o dovadă vie că multiculturalismul există.
Din păcate, nu au avut cum să audă aceste vorbe, nici să vadă ce s-a întâmplat, pentru simplul fapt că în sală nu a fost prezent NICI UN EURODEPUTAT DIN ROMANIA. Alţii, desigur, decît gazdele...Nu-i bai, au fost eurodeputaţi sloveni (Milan Zver, PPE: "Viitorul Europei este cel al regiunilor, al cetăţenilor. Sînt bucuros să pot promova o politică a regiunilor şi să îl sprijin pe Laszlo Tökes, care este o autoritate în Parlament"), finlandezi, letoni, europeni în general, care au înţeles că adevăratul spirit european este legat de solidaritate, de prieteni, de sprijin şi de multiculturalism. Nu au înţeles foarte multe din discursuri, dar au vrut să ştie ce este cu acest Ţinut Secuiesc. Colegii lor români au fost brusc ocupaţi cu altceva. Nici măcar nu au avut curiozitatea de a trece, măcar pentru a vedea despre ce este vorba. Măcar pentru a spiona, de ce nu... Au fost asistenţii acestora, şi acesta este deja un punct pozitiv.
Ce concluzii putem trage... Amare. Clasa politică românească a văzut secesionism şi pericole de stat acolo unde de fapt nu era decât o acţiune de imagine aşa cum Bucureştiul ar trebui să facă şi el: Ţara Bârsei şi Dobrogea, Moldova sau Oltenia, Maramureşul ar merita să figureze cu o reprezentanţă la Bruxelles (a spus-o Tökes), la fel ca celelalte 300 alte reprezentanţe regionale europene (Baden Baden, Bavaria etc). Duşmanul nu este aici, dragi politicieni!
Ipocrizia politică este încă la ea acasă pe malul Dâmboviţei. Populaţia maghiară din România, secuii, ceilalţi, sînt buni atunci când avem nevoie de ei la guvernare. Dar nu am auzit de ei şi nu-i cunoaştem în alte situaţii.
Uniunea Europeană a ştiut să salute şi să aprecieze un vice-preşedinte venit din România, simbol al revoluţiei române din 1989. Adevărat, nu inventat. Românii, cei de acasă, nu ştiu nici să aprecieze această înaltă poziţie ocupată de un român, singurul, şi nici să îl sprijine sau să profite de această formidabilă oportunitate de imagine. Pentru că este ungur? Atunci de ce oare se străduieşte să răspundă la interviuri în româneşte, şi de ce se chinuie să ţină un discurs în limba română atunci când l-ar putea ţine în maghiară? De ce îşi învîrte limba să spună că este o realizare imensă a României?
În fine, este păcat că am mai ratat o ocazie de a exista în presă printr-un gest de imagine. Am reuşit să umplem coloanele ziarelor prin avertismentele date ambasadorului maghiar la Bucureşti şi prin absenţa de la o manifestare română. Încă odată, ne spălăm rufele, ipocrit, laş, în public. Aştept cu nerăbdare viitoarele alegeri. Poate că maghiarii îşi vor alege partenerii mai bine. Ah, pardon, de fapt, nu prea mai au ce să aleagă. Iar despre semnatarul acestor rânduri o să se spună că nu cunoaşte realitatea din ţară. Scuze, dar sunt româncă din Covasna, oarecum din secuime deci.
Iulia Badea Guéritée este jurnalistă franceză născută în 1972 în România. Este responsabilă a versiunii româneşti a site-ul presseurop.eu şi se ocupă de rubricile România şi Moldova pentru revista Courrier International, unde este şi animatoarea blogului său personal. Având o licenţă în literatură franceză a secolului XX şi una în Drept, ea lucrează la Paris din anul 2000, colaborând de-a lungul timpului cu mai multe titluri din presa francofonă şi românofonă. Membră a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni, este deţinătoarea premiului Louise Weiss, 2006, pentru cel mai bun jurnalist european.
