TIFF anunță trenduri și descoperă talente. IQOS ILUMA, o nouă vedetă pe scena experiențelor revoluționare

„Ce e important în viața unui festival care își propune să dureze, să nu fie o stea căzătoare, e să aibă susținători constanți”, spune președintele Festivalului Internațional de Film Transilvania, Tudor Giurgiu. O discuție caldă despre emoții, relații, valori, cu foarte puțin înainte de gala în care TIFF a anunțat cîștigătorii celei de-a 22-e ediții. Pentru al șaselea an consecutiv, IQOS a fost unul dintre susținătorii festivalului și a avut parte de propria avanpremieră.

Pentru că sîntem chiar înainte de gală și emoțiile sînt foarte mari, nu o să te întreb ce a fost cel mai greu, ci care a fost cea mai mare bucurie pe care ți-a adus-o ediția de anul acesta, mai ales din perspectiva comunității TIFF.

Tudor Giurgiu: În mod clar, la nivel foarte personal, a fost faptul că am putut să am o proiecție memorabilă cu filmul meu, „Libertate”. Eram foarte curios cum o să fie perceput, e prima oară cînd îl arăt public și a fost extrem de emoționant să am alături de mine toată echipa în timp ce filmul era văzut de peste 1600 de oameni. Am fost copleșit în special de reacțiile de după: avalanșa de mesaje, de felicitări, de gînduri. M-a bucurat că filmul a răscolit niște minți, a făcut cumva oamenii să se gîndească la propria relație cu trecutul, la propriul fel de a evalua ultimii 30 de ani din istoria noastră personală, nu doar din istoria țării. Toate astea au fost niște emoții atît de prezente și depline, încît a fost în mod clar cea mai intensă experiență de anul acesta. (n.red. De altfel, la doar cîteva ore după această discuție, filmul „Libertate” avea să primească și recunoașterea oficială, căci în aceeași seară, pe scena Galei TIFF, Tudor Giurgiu a primit Premiul pentru Cel mai Popular Film Românesc din festival.) Culmea a fost că, tot în aceeași zi, am avut o proiecție, de data asta privată, cu documentarul „Nasty”, despre Ilie Năstase. Filmul încă nu e gata, dar am vrut să-l arăt celor care ne-au fost alături și a fost, la fel, o experiență extrem de intensă, dar la un cu totul alt nivel. L-am văzut pe Ilie Năstase în lacrimi, ceea ce nu aș fi crezut să văd vreodată. De altfel, fiecare zi a fost foarte, foarte intensă.

A fost o ediție cu multe avanpremiere. Cum a primit comunitatea TIFF și evenimentul în sine și toate aceste momente pe care i le-ați pregătit?

Tudor Giurgiu: La TIFF, oamenii s-au obișnuit să știe că vor vedea filme noi, filme în premieră, filme calde. Știu de la colegi că multe filme nici nu erau terminate 100%, dar s-au făcut eforturi majore în studiourile de sunet, în studiourile video, ca ele să fie totuși arătate la TIFF. Și ăsta cred că e șarmul festivalului. Am avut premiere mondiale și nu doar eu, ci și Cristi Puiu, Cătălin Saizescu, Iura Luncașu, premiere românești, cum e cazul filmului „Tigru”, filmul „Carbon”, din Republica Moldova, toate astea îți creează un orizont de așteptare și dorința din partea publicului de a fi prezent la aceste premiere.

Aceeași temă a avanpremierei e și tema pe care a ales-o IQOS pentru prezența în festival și sub care a lansat noul IQOS ILUMA în exclusivitate pentru publicul de la Cluj. Cum se vede și partea asta din spate a festivalului, partea care ține de susținere, de parteneriate, de valori comune?

Tudor Giurgiu: Se vede foarte bine și mult mai clar față de alți ani, pentru că sînt parteneri cu care deja colaborăm de ani de zile, cum e și IQOS, parteneri cu care împărtășim aceleași valori, aceleași principii și toate astea duc spre o colaborare simplă și foarte organică. Lucrurile au mers extrem de lin, extrem de bine. Cred că ce e important în viața unui festival care își propune să dureze, să nu fie o stea căzătoare, e să aibă susținători constanți, să aibă branduri cu care lucrează de ani de zile și, din fericire, avem 4-5 susținători majori, an de an, care nu se schimbă și care deja cunosc festivalul foarte bine. E important că știi ce poți face împreună.

Și care, tocmai pentru că ajung să cunoască foarte bine festivalul, reușesc să se integreze organic în atmosferă, fără să pară din alt film. E un spațiu extrem de generos pentru inovație.

Tudor Giurgiu: Da, în general e foarte multă energie pusă în cele zece zile, cele care sînt foarte vizibile, foarte destinate experienței de festival pe care o împărtășesc zeci de mii de oameni, dar nu e mai puțin adevărat că festivalul are parte de o perioadă de laborator, de lucru, în care se nasc idei noi sau se pot face acțiuni concrete. Și proiecte sînt! Deci, poate că ar fi interesant de văzut cum astfel de parteneriate ar putea să fie doar finalizate la TIFF, dar începute mult mai devreme, împreună.

E clar că TIFF a devenit deja o referință în peisajul evenimentelor pentru cinefili și în industria cinematografică, în general, dar și din punct de vedere al întregii experiențe artistice și creative, la care contribuie și parteneri ca IQOS, care și-a surprins comunitatea cu momente inedite, muzică, petreceri. Cît de mult poți să te reinventezi, să inovezi, să rămîi relevant? 

Tudor Giurgiu: Te reinventezi an de an, pentru că fiecare an îți dă alt context, nu doar politic, social, ci un alt context de filme. Cumva, sîntem o sugativă bună a ceea ce e trendy, relevant, cool într-un an. Lucrăm cu oameni care înțeleg mixul ăsta al TIFF-ului, care nu e destinat doar unei anumite vîrste. Încercăm să acoperim o plajă cît mai largă de gusturi, ori nu cred că e atît de complicat meniul pe care îl pui pe tava spectatorilor, ci e complicat procesul, pentru că avem un public care e foarte, foarte divers. Avem oameni peste 70 de ani care vin la film, după cum sînt și oameni și voluntari de 20 și ceva de ani. Oamenii ăștia trebuie să aibă o experiență de festival inedită, mai ales că mulți dintre ei poate că nici nu au mai fost vreodată.

Tocmai pentru că a fost expus constant la astfel de experiențe, publicul a și devenit o comunitate extrem de educată și cred că a devenit un soi de test foarte important și invers, pentru cineaști. Devine TIFF un fel de, hai să nu îi zicem probă de foc, dar devine un fel de confirmare din partea unui public educat pentru ceea ce urmează să iasă în piață?

Tudor Giurgiu: Da, pentru mulți prezența la TIFF e esențială în destinul filmului. Simți ce ai făcut bine, simți ce nu ți-a ieșit, stai în sală, asculți reacția publicului, e un barometru foarte bun pentru viitoarea lansare a filmului și, poate mai mult ca oricînd, majoritatea cineaștilor își dorește să fie la TIFF pentru că e un fel de semnal de confirmare. Pe vremuri, cînd filmele românești aveau un circuit internațional extraordinar, după ce erai la Cannes și la o grămadă de alte festivaluri, faptul că mai veneai la TIFF era important, desigur, dar nu esențial. Totuși, Cristi Puiu e unul dintre cei care au insistat întotdeauna să își arate filmele la TIFF, chiar dacă nu era extrem de necesar pentru niște filme care au avut deja o consacrare internațională. Acum, însă, datorită schimbării de paradigmă, apariția streamerilor și faptul că obiceiul de consum s-a schimbat, cred mai mult ca oricînd că întîlnirea cu publicul și difuzarea filmului în festivaluri naționale, cum e cazul TIFF-ului, e foarte importantă. Chiar am prieteni care îmi spun că, dacă nu sînt selecționați la TIFF, nu le cade bine. Contează mult, e extrem de important să fie aici.

Cît de grea a fost competiția anul ăsta?

Tudor Giurgiu: Am văzut doar două sau trei filme din competiție, dar am primit feedback din partea multor prieteni care au văzut filmele, au favoriții lor. An de an, miza noastră pentru secțiunea de competiție a fost validată, pentru că sînt proiecții sold out, vine lumea, vor să vadă filmele astea. E, într-un fel, secțiunea care dă un anume trend, un hint despre încotro se îndreaptă cineaștii, ce teme sînt favorite de-a lungul unui an, o secțiune care descoperă viitoare mari talente. Mi-aduc aminte că, în primii ani, în competiție l-am avut pe Sebastian Lelio, din Chile, care ulterior a luat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, dar un cineast descoperit cumva la Cluj. E întotdeauna fascinant să vezi că oameni care au pornit de aici au ajuns să aibă o carieră mare.

Între timp, TIFF și-a anunțat și și-a celebrat cîștigătorii la doar cîteva ore după discuția cu Tudor. Premiul cel mare și Trofeul Transilvania a fost adjudecat de filmul iranian „Ca peștele în apă”, dar printre laureați s-au aflat și cîteva dintre titlurile menționate în interviu: „Carbon” a plecat acasă cu Premiul Publicului, în timp ce „Tigru” a primit Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru Debut”.  Pe lista completă a cîștigătorilor se regăsesc, însă, nume care merită urmărite pe scena internațională, pregătite să treacă la nivelul următor.

Material susținut de IQOS.

•          IQOS nu este lipsit de riscuri. Eliberează nicotină, care provoacă dependență. IQOS este destinat adulților care altfel ar continua să fumeze sau să folosească produse cu nicotină.

•          Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) TIFF este organizat de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc și Asociația pentru Festivalul de Film Transilvania. În 2011, TIFF a fost acreditat de Federaţia Internaţională a Asociaţiilor Producătorilor de Film (FIAPF)