Subiectiv turistic: Eduard Schneider, cel dintîi colecționar dintre fiii Sebeșului

30 iulie 2022
image

Text de Dragoș Vasile, jurnalist și producător TV

Părea că făcusem dreapta în loc de stînga și nimerisem la un simpozion de paleontologie. Eveniment deloc improbabil, întrucît, la Muzeul Municipal „Ioan Raica” din localitate, tocmai văzusem un cuib cu ouă de dinozaur, descoperit de însuși muzeograful care ne prezenta exponatele. Cert e că pe acoperișul acestei clădiri vechi accesorizată la modul ludic, intrigant, e cocoțat un pui dolofan de dinozaur, întors cu fundulețul la noi, care pare că n-are de gînd să-ncapă pe luminator.

Aflăm mai tîrziu că gazda noastră îl primise de la un amic din zonă care fix cu asta se ocupă: produce dinozauri prin materiale plastice pentru dino parcuri. Înăuntru, deși urcăm la etajul 1, avem senzația c-am coborît direct în peștera lui Aladin. Dar pentru c-au trecut deja 800 de ani de la Șeherezada, asta e o peșteră cu lămpi electrice. Design de secol 19, accente victoriene, tot ce scrie în manualul de steam punk: roți dințate, piese de motor, lemn nobil, vechi, ceasuri analogice, canapele din piele uzată, inclusiv o ancoră atîrnată de tavan pe care Edi – întrucît e cazul să spunem că aici ne aflăm, în studioul producătorului Eduard Schneider – a recuperat-o de la fier vechi. Pur și simplu au „găsit-o” niște „băieți” și au adus-o la un centru de fier vechi din localitate, de unde a preluat-o Edi. O ancoră. De vapor. În Sebeș. Și n-are niciun sens să rămînem așa, cu gura căscată a perplexitate, întrucît devine evident că acesta e doar începutul.

image

Schiță pentru un eventual muzeu al tehnologiei   

Cînd intrăm mai adînc, ne ia cu amețeală. Descoperim o fabuloasă colecție – dacă nu cumva exhaustivă – de calculatoare Apple; varii instrumente muzicale artizanale; o hotă industrială care a încăput la fix, la nivel de milimetri, lîngă un tablou electric; radiouri vechi, televizoare vechi, monitoare vechi și un studio virtual; un interfon de ebonită care a funcționat cîndva, în anii ’30, într-un bloc foarte înalt din New York; o cască de stormtrooper; dischete cu fonturi, de pe vremea cînd așa scriai la calculator: băgai o dischetă cu Times New Roman și-ncepeai să bați în tastatură; nu în ultimul rînd, îi descoperim pe băieții de la Loutfire, o trupă de post metal locală, care repetă într-un studio de înregistrări antifonat cu kevlar. Simțeam deja nevoia să bem ceva rece ca să ne revenim din șocul cultural și termic. Nicio problemă: Eduard Schneider are mereu bere la rece, într-un frigider Fram de pe vremuri, perfect funcțional, căruia i-a schimbat motorul și pe care l-a vopsit în negru. Mat, evident.

Gazda noastră simte nevoia să facă puțină lumină în colecții: „În ultimul timp m-am axat pe tehnică de calcul, informatică veche, începînd cu anii ’70, întrucît cele din anii ’50 sau ’60 sînt rarissime și îmi depășesc bugetul.” Bref: sînt 400 de metri pătrați de magie. Magie și tehnologie. Imaginație. Pasiune. Dileală. Și istorie. În fond, ne aflăm într-un fost sediu al unei fabrici de marochinărie. Aflăm mai multe intrînd în amănunte: „Inițial a fost o fabrică de pălării și plăpumi, după al Doilea Război Mondial. Ambii mei bunici au lucrat aici. Iar cel din partea tatălui a fost director economic o vreme, pînă ce comuniștii i-au înscenat o fraudă, ca să-l dea la o parte. Iar faptul că sînt aici, acum, e ca un act răzbunare. Acum locul ăsta îmi aparține."

image

Omul care le-a făcut pe André(le) să cînte

Eduard Schneider face parte din categoria selectă a profesioniștilor pe care, dacă nu-i știți, e doar din cauză că, dintr-un motiv sau altul, nu le-ați reținut numele. Pentru că de munca lor e oricum acolo, imprimată adînc în miliardele de giga de memorie ai culturii pop, și v-ați lovit de ea – în ultimii 25 de ani, în cazul de față – de zeci și sute de ori. Puțin context istoric: în anii ’90 și 2000, Edi Schneider a produs albume celebre ale unor artiști precum BUG Mafia, 3 Sud Est, Hi-Q, Don Baxter, Cătălina Toma. Care veneau aici, la Sebeș, acasă la Edi, unde-și amenajase studioul, ca să înregistreze LP-uri după LP-uri. Și, ca să înțelegeți mai bine ce fel de profesionist este Edi Schneider, plusez decisiv: el e producătorul muzical care le-a făcut pe André(le) să cînte. Da, mă refer la Andreea Bălan și Andreea Antonescu. Permiteți-mi, așadar, să conchid că Edi Schneider nu mai are absolut nimic de demonstrat.

S-a născut în Sebeș, în 1970, a crescut în Hamburg, a studiat în Franța, iar după Revoluție, în 1996, s-a întors în țară, ca să lucreze în industria muzicală. Practic, ca s-o revoluționeze, cum s-a mai observat. „Primul meu nume artistic a fost C.R.Bel. Dar celor de la Electrecord, unde am scos primul album, li s-a părut prea abstract. Atunci am ales titulatura DJ Phantom, ca semnătură pentru propria mea muzică.”

Pură coincidență: pe CRBL (ex-Simplu), pe care acum îl știe toată lumea, de la televizor, fără să i se pară nimănui ceva abstract, îl cheamă-n buletin tot Eduard.  

O sîrmă oțelită înfășurată pe o coadă de mătură    

Arc peste timp: Eduard Schneider a rămas aici, în Sebeș, devenind, ca să dau un singur exemplu de recunoaștere profesională, singurul ambasador Zeiss din Europa de Est. Personal, sînt de părere că studioul lui – care oricum arată ca un muzeu al tehnologiei – ar trebui să devină unul dintre obiectivele turistice esențiale de pe Via Transilvanica. „În ultimă instanță, dacă la un moment dat nu va mai funcționa nimic, nici producția muzicală, nici cea video, o să mă-mbrac în portar și-o să tai bilete – 15 lei adulții – la muzeu.” Cert e că atunci cînd am ajuns noi, la sfîrșitul lunii iulie, voluntarii de la Tășuleasa încă lucrau la marcarea traseului în Sebeș și împrejurimi. Zic că e bine de știut cum mai merg lucrurile pe Via.   

Șapte ani a durat amenajarea acestui studio. Muzeu. Comunitate – la modul ideal. „Am gîndit acest loc ca pe un hub creativ multivalent, de la fotografie și film, inclusiv green screen, la un studio de înregistrări acustice și electronice. Zic eu că am o colecție măricică de sintetizatoare, drum machines și așa mai departe, peste 100 de unități, plus instrumente electro-acustice unicat, multe fabricate la comandă, care sună într-un anume fel. Ideale pentru muzică de film, dacă mă-ntrebi pe mine."

N-a inventat el roata, evident. S-a inspirat de pe YouTube, iar prietenii l-au ajutat să le meșterească, să le pună cap la cap. „Unele instrumente n-au nici măcar nume. Altele există, ca prototipuri, iar eu le-am dus nițel mai departe, încercînd însă, ca tot românul, să lucrez cît mai ieftin, întrucît unele componente au prețuri prohibite. Ca să-ți dau un singur exemplu, aproape anecdotic: aveam nevoie de niște arcuri foarte lungi, care să transmită o anumită rezonanță acustică. Pe google am găsit doar niște arcuri industriale enorm de scumpe și, oricum, nu puteam să dau specificațiile tehnice precise care mi se cereau. Eu știam un singur lucru: că trebuie să fie nici prea tari, nici prea moi. Rîdeau ăia de mine și-mi spuneau că nu se poate face așa ceva. Ei bine, într-un final am primit sugestia unui sudor, un amic de-al meu, care mi-a zis să mă duc să iau o coadă de mătură din piață, pe care să i-o dau lui Nea Lae, s-o prindă la el în strung și să înfășoare pe ea o sîrmă oțelită. Iar din arcul ăsta artizanal, scos de pe o coadă de mătură, a rezultat fix sunetul pe care-l căutam.”

image

Analogic + digital = love

Aș remarca, altminteri, că 400 de metri pătrați pentru o sută de instrumente și o singură persoană e mult, după (aproape) orice standarde imobiliare. L-am întrebat pe Edi Schneider cum se raportează el la ideea asta de spațiu muzeal. „Mi s-ar părea foarte egoist să amenajez un ditai etajul doar pentru mine. Așa că invit aici tineri talentați, muzicieni, artiști. Dragoș Pamfil, de pildă, Cino pe numele lui de muzician, a accesat niște fonduri europene pentru a-și cumpăra niște echipamente cu care ar fi putut să-și amenajeze un mic studio acasă la el. Dar l-am invitat să-și aducă jucăriile aici, fără să-i cer vreo chirie și punîndu-i la dispoziție toate sculele mele vintage, analogice, iar acum face muzică aici.”   

Pe Alex Ercan l-a cunoscut de curînd și i s-a părut remarcabil că la 19 ani e capabil de asemenea performanțe – puștiul, să ne-nțelegem, are 120 de milioane de vizualizări pe YouTube – în condiții aproximativ rudimentare, mixînd muzică la el acasă, pe un laptop. Așa că l-a invitat și pe el la studio și i-a pus la dispoziție colecția lui de synth-uri analogice, pe care să le poată utiliza ca plug-in-uri modelate. Practic, l-a sunat și i-a zis: „Încearcă să vezi ce înseamnă the real deal, să pui mîna pe potențiometre adevărate, în loc să tragi de volume cu mouse-ul”. Iar Alex era acolo cînd am ajuns noi. Am profitat de prilej să  ascultăm niște mixuri noi și să punem un recorder pe masă.

Studiu de caz: 117 milioane de vizualizări cu un singur remix

Alex Ercan e tot sebeșean. De Edi Schneider îl despart, practic, doar 32 de ani și cîteva străzi. În vacanțe se întoarcea oricum în România din Olanda, unde studiază Afaceri Internaționale, la Universitatea din Groningen. Așa că atunci cînd Edi i-a scris pe mess „Hai la studio, să facem ceva mișto împreună”, lui Alex i-a fost foarte ușor să accepte. În fond, cum să nu vrei să pui mîna să mixezi ceva în cea mai cool clădire din Sebeș?

Remarc că remixul lui Alex Ercan la Astronaut in the Ocean, piesa lui Masked Wolf, a depășit 117 milioane de views și că Alex avea doar 18 ani cînd l-a executat. Așa că l-am întrebat cum a ajuns aici, pe YouTube, și dacă părinții lui știu cu ce se ocupă. „Am început în clasa a IX-a, cînd am mers cu gașca la Untold. Mi s-a părut fascinant, așa că apoi am început să caut pe YouTube tutoriale de mix mastering. Primele piese pe care le-am mixat le-am pus pe Soundcloud, că n-am avut tupeul să le urc pe YouTube. Iar ce mi-a dat motivația să continui cu asta a fost că m-am înscris la un concurs de mixat o piesă a lui Afrojack, organizat de Spinnin‘ Records, o casă de discuri olandeză, unde am finalizat pe locul 37 din mii de piese înscrise. Cît despre părinți, ce să zic, avantajul meu e că ei m-au susținut întotdeauna, indiferent de ceea ce am vrut să fac.”

Vestea și mai bună e că Alex Ercan (pe care-l puteți asculta, cu niște deep house, inclusiv la Pro FM și Kiss FM) nu vrea să rămînă definitiv în Olanda. Ok, o să mai stea acolo cîțiva ani, după ce termină facultatea, pare că oricum mai are ceva muzică de pus în cluburile din Amsterdan și Groningen. „Dar clar m-aș întoarce în România.” Și știți ceva? Îl cred. În fond, există antecedente chiar aici, în Sebeș. Cel mai bun exemplu fiind Edi Schneider. Care – apropo de ce-ar mai fi de făcut pe-aici, prin România, cu tinerii care s-au școlit, asemeni lui, „afară” – mai are de amenajat un spațiu de 400 de metri pătrați. Deasupra, la etajul 2. N-a elaborat chiar un bussiness plan și nici n-are fonduri, momentan. Dar vizualizează deja, mental, o bucătărie complet echipată și opt-nouă camere unde tineri creativi ca Dragoș Pamfil și Alex Ercan să vină de oriunde și să stea aici, dacă au nevoie de cazare. În fond, nu știi niciodată cînd te pălește inspirația, deci n-ar strica să fii la un etaj distanță de colecția aia de synth-uri analogice.

Cronicari Digitali – proiectul cultural dezvoltat de Zaga Brand și Asociația Human Made Art – adună toate experiențele în Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica alături de Raiffeisen Bank România. Rezidența digitală de storytelling este susținută de partenerul de mobilitate TRUST MOTORS, partenerul video GO PRO și partenerii media Rock FM, Dilema veche, Spot Media și PressOne. Un jurnal multimedia al explorărilor și descoperirilor culturale din Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica poate fi urmărit pe Instagram și Facebook cu ajutorul hashtagului #CronicariDigitali, dar și direct pe conturile Cronicari Digitali.

Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica in Dilema Veche png
Imagine featured jpg
Enola Holmes 2, noul film bazat pe seria autoarei Nancy Springer, se lansează spre finalul anului
Filmele ale căror scenarii sînt inspirate din cărți de succes rămîn o constantă și în lumea actuală a cinematografiei.
man plugging charger into electric    Copy jpg
5 motive să alegi o mașină electrică sau hibrid
În 2022, autoturismele electrice sau hibrid sînt o alegere tot mai populară în rîndul cumpărătorilor auto.
74907741 afc99f4360 k jpg
Scrisoare deschisă Ministrului Educației
Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română Ioana Em. Petrescu (ANPRO) vă solicită atenția cu privire la următoarele sesizări și propuneri referitoare la Proiectul Legii Învățămîntului Preuniversitar „România educată”, aflat în dezbatere publică:
20220726 185215 jpg
Bătrînii
Text de Diana Popescu, jurnalist cultural, realizatoarea celui mai ascultat podcast cultural – Cronicari Digitali
20220728 210201 jpg
Integrarea la scoala jpg
Cum poți facilita integrarea copilului în sistemul de învățămînt
Atunci cînd copiii merg la creșă, grădiniță sau școală, activitățile de orientare îi ajută să se familiarizeze cu mediul nou în care își vor petrece o mare parte a zilei.
Palama lui Dumnezeu jpg
Poiana Omului
Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane
G0122246 JPG
Drumul transformării
Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane
Imagine dilemaveche ro jpg
Ce înseamnă expresia „Toate drumurile duc la Roma” și care sînt originile sale
Roma a fost mereu o destinație populară pentru producătorii de filme și jocuri video.
20220724 174033 jpg
Balauri mici, balauri mari, cale ferată fără șină și povestea celor două țări
Text de Alexandra Bumbăcaru, căutătoare de povești alături de Cronicari Digitali
20220722 180510 jpg
20220721 180351 jpg
Prezent în propria-ți viață
Text de Diana Popescu, jurnalist cultural, realizatoarea celui mai ascultat podcast cultural – Cronicari Digitali
Resita vedere de sus jpg
Cea mai bună dilemă în gama RE
Text de Silvia Teodorescu, coordonator al campaniei Cronicari Digitali
20220719 160815 jpg
Piftii de iulie – jurnalul unui gurmand pe Via Transilvanica
Text de Cosmin Dragomir, jurnalist culinar și autor al cărții „Curatorul de Zacuscă”
20220720 185246 jpg
20220719 170725 jpg
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” concentrează cea mai complexă experiență turistică și culturală din România
Al doilea an de rezidență itinerantă de digital storytelling pune în valoare patrimoniul cultural de pe Via Transilvanica.
Aula magna cairoli jpg
Plagiatul la români: îngrijorări și propuneri
Scrisoare deschisă adresată universităților românești și Ministerului Educației
Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica jpg
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” – Peste 1000 km din România autentică, parcurși în două săptămîni
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” scoate la lumină 50 de obiective de patrimoniu cultural, comunități etnice, antreprenoriate locale, gastronomie, natură, oameni-tezaur și localități uitate.
video poker sanse castig jpg
Are Video Pokerul cele mai bune şanse de cîştig?
În peisajul ofertelor de cazino îşi face apariţia un joc care cel mai adesea este trecut cu vederea de jucători, cel de Video Poker.
imagine (4) jpg
Teorii cu privire la serialul „Stranger Things”, ce ar putea fi confirmate în sezoanele viitoare
Sezonul cu numărul 4 a fost mult timp așteptat de fani, care deja se gîndesc acum la viitorul sezon.
chirilov cover jpg
Mihai Chirilov: „Un festival, dacă nu e construit în jurul comunității, e degeaba”
„Filmul de artă te forțează să devii inventiv în a găsi metode de expunere pentru a ajunge la cît mai mulți oameni.”
ILC jpg
Posteritatea Graziellei
În toți acești (mulți) ani în care l-am recitit, periodic, pe Caragiale, m-am întrebat nu o dată cum se face că opera sa a părut să accepte tot felul de interpretări, unele de-a dreptul stupide, reductive și, în fond, absurde.
jocuri noroc populare jpg
Care sînt cele mai populare jocuri de noroc din străinătate?
Oamenii din diferite țări de pe glob au preferințe specifice în materie de jocuri de noroc, modelate de culturi distincte.
boluri diversificare little prints jpg
Diversificarea, acum o joacă de copii – ce am învățat de la generațiile mai vechi de părinți
Din drag pentru copii, din nevoia de a oferi celor mici tot ce mai bun din tot ce mai bun, au apărut și branduri de lux, cu produse premium.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.